29 apr. 2013

Jurnalul recunostintei - 21

154... sa iubesti pana la sfarsit, totul... totul zbarcit, scuturat, fisurat, dar atat de viu, de frumos!...  esenta de dupa toate furtunile si seninul unei vieti...








155... mama!... incep sa o vad... fragilitatea ei de acum ma face sa o vad... 

156... si m-am dus langa fratele meu pierdut, l-am mangaiat indelung si i-am spus:"tu esti fratiorul meu mai mic, iar eu sunt surioara ta mai mare"... am simtit nevoia sa i-o spun, sa ma aud in duiosia acestor cuvinte!...

157... maine ma vad cu pestisoara Mo, pe fluviul unei zile de marti din Saptamana Mare...

158... floricelele albe, cu mirosul copilariei mele, sunt inflorite in tufe! miros de Ferentari...

159... gandul sa pun pe blog o poza cu mine si Adi, prietena mea iubita de la 9 ani! de care m-am despartit, cum m-am despartit de parul meu lung... viata mea e plina de pierderi. ma ajuti sa pun dop?

160... in week-end, am facut o placinta cu carne delicioasa! mamica Domnica a lui Mo mi-a daruit reteta! modul in care mi-a explicat-o, caldura, grija m-au miscat adanc! mul-tu-mesc!! :)

161... Amur, violeta Gabitei, a inflorit! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea