fractali

tot felul de astfel de minuni

găsiţi

aici

Cinci pâini şi doi peşti - de cardinalul Francois Xavier Nguyen van Thuan

"Îmi vine în minte o poveste, aceea a bătrânului Jim.
În fiecare zi, la ora 12, Jim intra în biserică pentru două minute, apoi ieşea. Sacristanul, care era foarte curios din fire, l-a oprit într-o zi pe Jim şi l-a întrebat:
- De ce vii în fiecare zi?
- Ca să mă rog.
- Imposibil! Ce rugăciune poţi spune în două minute?
- Sunt un bătrân ignorant, mă rog în legea mea.
- Şi ce îi spui?
- Îi spun: Iisuse, sunt aici, sunt Jim. "

(din cărticica Cinci pâini şi doi peşti a cardinalului Francois Xavier Nguyen van Thuan, o cărticică delicată de la librăria Pauline)

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă" - de D. Chopra

Fericirea provine din faptul că nu mai trebuie să ne agăţăm de un teritoriu mic, apărat.

Evită obiceiul de a întoarce spatele sau de a-ţi fi frică să acţionezi. Acţionează ori de câte ori poţi.

Universul a dat naştere persoanelor separate care suntem tu şi eu, dar nu ne-a lăsat în afara îmbrăţişării eternităţii.

Fii blând, fii atent. Transformarea nu se produce printr-o atingere de baghetă magică.

Îţi va fi frică de orice lucru căruia îi opui rezistenţă.

Priveşte-te ca pe un fluviu care acceptă toate schimbările - pentru că schimbarea este ceva absolut natural în trecerea de la o etapă a vieţii la următoarea.

Iubirea este mesajul ascuns în tot ce înseamnă frică şi suferinţă.

Încercarea de a te feri de durerea altuia vine din frica pentru propria ta siguranţă; în numele siguranţei ne retragem în spatele propriilor noastre ziduri. Compasiunea are forţa de a dizolva durerea - nu evitând-o, ci descoperind că există o realitate, iubirea, mai puternică decât orice durere.

Zidurile interioare nu se demolează; ele se dizolvă.

*din cartea

"Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă" de D. Chopra*

pielea pleoapelor

e ultima săptămână de mers la sală, se ia vacanţă! au fost nişte lucruri care mi-au mult-plăcut, deosebit de poetice pentru mine, ca de exemplu relaxarea pielii pleoapelor!

citez cuvânt cu cuvânt pct. 5 din ce ne-a zis Mario ieri:
Pt. a menţine starea de DIN, de expandare şi expansiune DIN, mă folosesc de percepţia pielii şi a spaţiului de sub ea, de expiraţie, de relaxarea permanentă a pielii de pe ceafă, a tâmplelor, ochilor, conductului auditiv, mergând până la privirea periferică, cu relaxarea pleoapelor...

relaxarea asta a pleoapelor, pe cât pare de drăgălaşă, pe atât de dătătoare de nervi mi-a fost la ochiul stâng, de câteva luni bune. adică: am constatat în partea stângă a feţei, în special înspre ochi, o stare de tensiune pe care nu o puteam relaxa în adânc nicicum. când voiam să adorm şi totul părea că alunecă înspre somn, ei bine nu, ochiul stâng stătea băţ, parcă pielea mi se strângea ca la reclamele alea cu celulita! dar şi o parte din pielea capului. mai recurgeam la ajutorul palmei, masând în profunzime... voiam să fie neted ochiul, să fie curat, blând, în jurul lui să se adune lumina... spunea el ceva! acum mi se pare că denota o strângere, o fugă, muşchiul se contracta ca să ia o oarecare distanţă. nu direct, nu! să interpună ceva! dacă ochiul nu se putea retrage în interiorul orbitei, fizic, şi dacă nu putea privi (şi primi!) cu bunăvoinţă darurile zilei, atunci s-a găsit soluţia...

strângeri peste strângeri, Mo. de inimă, de ochi, de coloană. re-strângeri. la lumea ta mică, când ai gonit lumea largă departe...

hai, îndrăzneşte, primeşte!... uneori uşiţa se deschide cu o simplă bătaie de pleoape...

inima deschisă

am fost ieri la sală, şi la yoga şi la budo-zen! bucurie maare. păturica şi săculeţul m-au însoţit

dintre ideile de la yoga. ce îţi sugerează exprimările:
om deschis, inimă deschisă
om deschis, inimă închisă
om închis, inimă deschisă
om închis, inimă închisă
?
pentru mine una, pare un nonsens ca inima să fie închisă!!

la budo-zen, mi-a plăcut mult când am mers cu ochii închişi, cu săculeţul pe cap, unii printre alţii! era o stare de ciulire şi de libertate! nu ştiu de ce, dar mă simţeam super! la început am fost prudentă. apoi m-am lăsat în voia întunericului din spatele ochilor. era multă prezenţă şi bogăţie acolo!

"Şi când voi avea 110 ani,
tot ce va ieşi din penelul meu, punct sau linie,
va fi viu"

(Hokusai)

aripi şi sms

la mine mai toate emoţiile trec prin litere, scris, citit, impact vizual. ca şi cum totul s-ar condensa într-un petic de ziar, de pliculeţ de ceai, de carte, de cadru foto. sunt prea puţin auditivă. sms-urile ajung la mine ca duse de curenţii acvatici ai vieţii. ecranul mic al telefonului devine un fundal delicios pentru chemări, veşti bune... am primit de-a lungul timpului şi câteva sms-uri grele, dar n-am putut să mă supăr... dacă aş fi auzit acele cuvinte, pesemne că aş fi îngheţat, dar aşa...

ieri a fost zi de schimbare a mobilierului la serviciu. exterior vorbind, jobul ăsta îmi oferă multe avantaje, dar sunt total nefericită. nu mă interesează lista cu plusuri pe care mintea mea raţională mi le flutură în faţa ochilor... nu vreau s-o jignesc, dar sunt nefericită. asta simt

azi merg din nou la sală. soluţiile poate că ţin de acea expansiune DIN, de acel abandon şi beatitudine de-a te încredinţa. parcă aş avea o pojghiţă între mine şi mine. cam atât pe aripi de joi