aripi şi sms

la mine mai toate emoţiile trec prin litere, scris, citit, impact vizual. ca şi cum totul s-ar condensa într-un petic de ziar, de pliculeţ de ceai, de carte, de cadru foto. sunt prea puţin auditivă. sms-urile ajung la mine ca duse de curenţii acvatici ai vieţii. ecranul mic al telefonului devine un fundal delicios pentru chemări, veşti bune... am primit de-a lungul timpului şi câteva sms-uri grele, dar n-am putut să mă supăr... dacă aş fi auzit acele cuvinte, pesemne că aş fi îngheţat, dar aşa...

ieri a fost zi de schimbare a mobilierului la serviciu. exterior vorbind, jobul ăsta îmi oferă multe avantaje, dar sunt total nefericită. nu mă interesează lista cu plusuri pe care mintea mea raţională mi le flutură în faţa ochilor... nu vreau s-o jignesc, dar sunt nefericită. asta simt

azi merg din nou la sală. soluţiile poate că ţin de acea expansiune DIN, de acel abandon şi beatitudine de-a te încredinţa. parcă aş avea o pojghiţă între mine şi mine. cam atât pe aripi de joi