Carlo Carretto - "Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi"

"16 iulie
Nu piatră în loc de pâine
Găsim în Evanghelia după Luca o parabolă foarte scurtă, dar abisală în adevărul pe care îl propune: "Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul său pâine, îi va da oare piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?"
Priviţi cu atenţie asemănarea dintre piatră şi pâine, dintre peşte şi şarpe, dintre ou şi scorpion.
Mai ales în locurile deşertice, cu nopţi friguroase, se observă un fenomen: scorpionul se face ghem şi se acoperă cu un puf alb care la prima vedere are aspectul unui ou.
Parcă Dumnezeu ar vrea să ne spună: Fiul meu, Eu sunt Tată şi nu-ţi voi da piatră în loc de pâine, scorpion dacă ai nevoie de un ou.
Poate să-ţi pară ceva o piatră, dar, atenţie: nu e o piatră, e o pâine.
Poate că o boală ţi s-a părut un şarpe, dar era un peşte care te-a hrănit şi te-a corectat.
O nenorocire a căzut peste tine ca un scorpion, dar a fost un ou care ţi-a făcut bine şi te-a hrănit.
"Toate sunt spre binele celui care crede în Dumnezeu", pentru cine are speranţă, pentru cine iubeşte; Dumnezeu nu poate permite "ca răul să se apropie de cortul tău" decât ca să-l transforme în har şi să-l facă să intre în planul mântuirii.
Ştim de la psalmist: "Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare şi cetatea mea; Dumnezeul meu în care mă încred!" (Ps 90, 1-2)"

lista carti dorite

cum pana la Craciun nu mai e chiar asa mult timp :), m-am gandit sa imi fac o lista cu anumite carti pe care mi le doresc deja si pe care o vor actualiza, ca oferte sunt destule, slava Cerului! asadar, sa inceapa lista!
1. Iubirea ca o teapa - Alan H. Cohen (am citit de el Viata ca o teapa, si mi-a placut mult!)
2. Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton
3. Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann.
4. Sfaturi pentru fiica mea - Alexandra Stoddard (pierduta uitucei Moni!)

... in curand o sa deschid o listuta si cu ceva rizomi de achimenesi (cum ar fi Sora Theresa si Himalayan Angel!)

deocamdata, cam atat!

fericit fara motiv

Conduc maşina, linii galbene ţâşnesc pe lângă mine
Iarnă la New York, sub un cer newyorkez,
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Apa fierbinte şi înspumată se scurge când spăl vasele.
Privesc la nori şi îmi pun o dorinţă
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Fericirea din suflet înfloreşte ca un trandafir
Ceva dulce şi cald creşte în mine
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

! fragment-cântecel din cartea pe care o recomand cu bucurie: Fericit fără motiv - 7 paşi pentru a obţine fericirea interioară, de Marci Shimoff şi Carol Kline, Editura Curtea Veche Publishing

gest

in dimineata asta am simtit un gest! ma aplecasem sa ma incalt cu cel de-al doilea pantof si am facut-o flectand piciorul, lasandu-ma pe verticala... mi-au venit in minte cuvintele: Intru Numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece!
si mi-am amintit, vag, un exercitiu de la sala de pe vremuri, care avea o noblete aparte! o sa-l caut in caietele mele vechi...

ea s-a mutat!

o, da. mi se pare minunat inceputul ei din seara asta! un fel de mica furtuna afara, iar ea s-a mutat in alt ghiveci. atat de normal si de transparent! a coborat din turnul expresionist direct in substratul un pic pufos, amestecat cu scoarta! ma simt asa bine! radacina batrana era neagra, mumificata, pe bune. asa ca am taiat-o. au ramas acum doua radacini noi. cu viata frageda...
o, da...

orhideea reprezentare simbolica

i-am văzut lacrimile strânse la baza construcţiei futuriste şi am ştiut că ceva e stătut acolo. apa aceea captivă, fără aerisire, e încapsulată şi pasivă.

azi-noapte mi-a venit gândul că picioarele mă dor mai puţin când urc scările şi senzaţia de epuizare e mai pală pentru că i-am văzut rădăcinile cum urcă! şi rădăcinile ei funcţionează, îşi fac treaba!

simplul fapt CĂ O VĂD (pe ea, pe orhideea mea reprezentare simbolică), că nu e rămasă pe nicăieri în gând, că o pot pipăi e ceva preţios! aşadar ce simţeam risipit NICIUNDE devine palpabil. chiar ofilirea ei e mult mai preţioasă decât ceva abstract, rătăcind în eter... mârţoaga din poveste e aici! nu e o iapă imaginară trupeşă, plină de forţe, e această fragilitate care alege să mi se dezvăluie... asta e realitatea şi nu alta!...

totul e un proces. 

respirand adanc

orhideea mea respira adanc in intimitatea ofilirii supreme...
alaturi, pe tablia galvanizata a balconului, gugustiucul cantaret ciuguleste miezul crem al unei banane...
un pic mai departe, nucul maiestuos dinspre sud are parte de nucile lui verzi si amare, pentru el perfect de dulci...
si mai departe si in inalt, o pasare isi lasa gainatul sa plonjeze...
un nor isi va scutura maine in zori racoarea peste omida fericita infruptandu-se din achimenesul galben-pal Himalayan Sunrise...

in orice respiratie e o sansa.