în paie,

globurile pielii

*

nestemată

steaua,

de pe pojghița cerului,

se oprește bălaie

între mioare

botul umed

atinse numele

*

trei magi

urnesc simbolice

podoabe,

copilul desfașă

inimile

recomand: poezie

în ultima vreme n-am mai citit poezie... până de curând... nimic nu e întâmplător, nimic... îi mulțumesc doamnei Betiana pentru generozitatea de a-mi dărui două volume de poezie care mi-au mișcat inima adânc - două oglindiri, ca ale unor păsări care se însoțesc în zbor: Poemul dintr-un singur cuvânt - In memoriam Ștefan Ioanid, o antologie de poezie apărută la Editura Criterion Publishing - București, 2010, și Punct cu punct, de Betiana Călin (Editura Ex Libris Universalis - București, 2010)...

copilăria trece
de Ștefan Ioanid


Să asculți în pleoapele mele doar eretica
înnoptare a vinului, lemnul
subțire-al memoriei. și nimic


altceva între noi și îndepărtatul
zbor al peisajului decât acest soldat
culcat în cerul adânc, între moi și fragede
animale, între mai adânci
corăbii decât chiar mireasma. O, dar tu
să asculți doar eretica înnoptare a vinului


în pleoapele mele când îți voi spune
fără o falsă spaimă sau fără
o falsă aranjare a duminicii în globurile
asudate ale dimineții: poate fi aceasta
o mai adevărată iubire o mai neînsemnată


duminică. Copilăria trece
prin milostivenia astfel uitată
a blândei viețuiutoare, copilăria trece
- nici îndoială frumusețea
credinței tale - copilăria trece
prin cutele verzi ale florii,
Crinului


(poezie din antologia Ștefan Ioanid /Poemul dintr-un singur cuvânt - citată mai sus)


peisaj cu furtună
de Betiana Călin


Grei peste ape norii... îi vedeam mângâind cu limba
Pescăruși de nisip
Păsări cuminți și temătoare adunate-n cerc la sfat
Să zburăm? Să rămânem?


Dilema răspândea o umbră anxioasă
Între colții apoși ai zilei


(din volumul Punct cu punct/ Betiana Călin - citat mai sus)

k.d. lang

frumuşica

am primit-o azi pe această domnişorică! Chirita Tamiana se numeşte ea!

mulţumesc, Mih!

Cuvinte care eliberează - Romanul unei psihanalize, de Marie Cardinal

"Astfel, graţie frumosului vis cu porumbarul, am aflat că totul e important, până şi excrementele, până şi castelul din cărţi de joc în temniţele căruia trăiam de atâta vreme.

Am înţeles că cei din jurul meu trăiau în castelele lor de cărţi de joc, majoritatea neştiind acest lucru. Toţi, fraţi!

De n-ar fi fost sângele, năduşeala, inima dezlănţuită, tremurăturile, apăsarea plămânilor, ceaţa care-mi astupa ochii şi urechile, aş fi avut curajul să mă tot adâncesc în analiză? Nu cred. Dacă n-aş fi avut şansa să mă îmbolnăvesc foarte rău, n-aş fi avut forţa să merg până la capătul înfruntării cu mine însămi."

- din cărticica "Cuvinte care eliberează - Romanul unei psihanalize", de Marie Cardinal, Editura 3, 1995, o carte la care am simţit nevoia să mă întorc, dupa mulţi ani! -

de aici

orange sau gri?

acum cateva zile am avut un vis: printre alte lucruri pe care le faceam, mi-am amintit ca trebuia sa hranesc un caine. era cainele meu si era legat de un par, neglijent, cu o sfoara. i-am aruncat cateva coji de paine. am simtit ca ii era foame si, aruncandu-i acele coji care stiam ca nu-l vor satura, m-a cuprins o teribila rusine. ma gandeam ca ar trebui sa ii dau ceva hranitor, o mancare special aleasa pentru el, ma gandeam ca ar fi trebuit sa-l mangai, sa-l privesc, sa-l alint...

cand m-am trezit, am simtit atat de adanc lucrul acesta in mine... a fost, cu un timp in urma, experienta atat de vie din Biserica Italiana. la putin timp dupa, cu toata atmosfera aceea vibrand in mine, m-am inscris la Facultatea de Psihologie. sambata trecuta a fost deschiderea la facultate. ni s-a dat un CD cu suportul de curs pe primul semestru. am ajuns acasa si am rasfoit virtual cursurile. totul mi s-a parut anapoda. totul... sambata o sa merg sa ma retrag...

in vis, la ce mancare credeti ca m-am gandit pentru cainele meu neglijat? la morcovi!!

intr-adevar, imi doresc ceva orange, cu multa seva, pentru sufletul meu credincios! (slabanog precum calul din poveste, ulterior hranit cu jaratic si zburand ca vantul!)

sau poate o sa ma resemnez cu un caine costeliv, latrand ragusit, uitandu-si viata de minunat tovaras?