orange sau gri?

acum cateva zile am avut un vis: printre alte lucruri pe care le faceam, mi-am amintit ca trebuia sa hranesc un caine. era cainele meu si era legat de un par, neglijent, cu o sfoara. i-am aruncat cateva coji de paine. am simtit ca ii era foame si, aruncandu-i acele coji care stiam ca nu-l vor satura, m-a cuprins o teribila rusine. ma gandeam ca ar trebui sa ii dau ceva hranitor, o mancare special aleasa pentru el, ma gandeam ca ar fi trebuit sa-l mangai, sa-l privesc, sa-l alint...

cand m-am trezit, am simtit atat de adanc lucrul acesta in mine... a fost, cu un timp in urma, experienta atat de vie din Biserica Italiana. la putin timp dupa, cu toata atmosfera aceea vibrand in mine, m-am inscris la Facultatea de Psihologie. sambata trecuta a fost deschiderea la facultate. ni s-a dat un CD cu suportul de curs pe primul semestru. am ajuns acasa si am rasfoit virtual cursurile. totul mi s-a parut anapoda. totul... sambata o sa merg sa ma retrag...

in vis, la ce mancare credeti ca m-am gandit pentru cainele meu neglijat? la morcovi!!

intr-adevar, imi doresc ceva orange, cu multa seva, pentru sufletul meu credincios! (slabanog precum calul din poveste, ulterior hranit cu jaratic si zburand ca vantul!)

sau poate o sa ma resemnez cu un caine costeliv, latrand ragusit, uitandu-si viata de minunat tovaras?