Între Dumnezeu şi cosmos - de Raimon Panikar

citesc Raimon Panikar, Între Dumnezeu şi cosmos, apărută la Editura Herald. drumul spre această carte mi l-a arătat Viorica pe http://www.ceruldinnoi.ro/, şi îi mulţumesc din suflet!

se zice în carte:

Forma normală a rugăciunii este să ne adresăm lui Dumnezeu ca unui tu. (...)
... doar atunci când mă descopăr pe mine ca tu-ul unui eu care mă cheamă - "Tu eşti Fiul meu" - mă înalţ până la relaţia veritabilă. Mă cheamă astfel încât eu mă simt chemat să fiu. Libertatea mea este posibilitatea pe care o am de a răspunde la această chemare a Eu-lui lui Dumnezeu, iar rugăciunea mea constă în a mă descoperi ca un tu care poate dialoga cu Eu-l, ştiind că iniţiativa vine de la acest Eu şi nu de la acest tu care sunt eu. - pag. 156
¤
Când spun că rugăciunea este mai mult un răspuns decât o cerere, mai mult o ascultare decât un strigăt, o spun pentru că am această experienţă de a fi un tu suscitat de Eu. - pag. 157

lângă blocul nostru e unul cu 4 etaje în care mi-ar fi plăcut de când mă ştiu să locuiesc. poate pentru fumul care ieşea iarna pe hornul lui, semănând a poveste. e aşa de aproape de al nostru, că uneori privirea îmi mai scapă în câte un apartament luminat. aşa s-a întâmplat aseară. la etajul 2 s-au tot mutat în timp diverse familii. acum am zărit nişte picioare zvelte în pantaloni scurţi, lunecând uşor pe parchet. parchetul abia se pune, e nou şi lucios, i-am simţit de la distanţă oglinda. mi se pare aşa frumos spaţiul acela: casa goală încă, cu parchet mirosind frumos... iar ei, tineri şi îndrăgostiţi... îmmmm
*
azi moţul Cosmin a plecat în tabără în Maramu! era aşa fericit. şmecher şi fericit!
după ce l-am condus, moi et Mih am mers în parc. părculeţul de vizavi de Secţia 2 de Poliţie (noi îi zicem Doina, după benzinărie). ei bine, mi-e atât de bine acolo, atât de bine, iar la prima oră era dumnezeiesc!
după-amiază vrem să mergem la ikea, un alt loc drag! plimbăreţi aşadar!

tocmai ea

Ceaşca de cafea

de Constantin Nisipeanu

Cafeaua aceasta are ceva miraculos în ea. Nici nu-ţi dai seama

ce film captivant se desfăşoară în ceaşca ta.

Priveşte:

Nu ţi se pare că parcurgi o sală dintr-un salon de pictură?

A trecut pe aici vreo mână de meşter iscusit

care pe albul imaculat al ceştii a închipuit în pripă

aceste desene fantastice, absurde, demente,

acest portret de bărbat din ai cărui ochi ies fluturi?

Uite, unul din fluturi seamănă cu o icoană de înger bizantin.

Puţin mai departe, iată şi un portret de femeie.

În loc de păr are pe cap o palmă cu degetele răsfirate

din care ţâşnesc copaci parcă bătuţi de vânt

iar dintre ramurile neliniştiţilor copaci se înalţă agale

un vultur care poartă în cioc un pantof cu tocul înalt.

Priveşte acolo, pădurea aceea fantastică, unde dintre brazii

care plutesc în aer cu vârful în jos iese un picior

delicat de femeie şi un braţ atât de gingaş că nu

îndrăzneşte să înlăture mărăcinişul ce îi stă în cale.

Nu simţi şi tu că dintre ramuri acum, acum, poate într-o clipă,

ar putea să-şi facă vânt spre luminişul din faţă şi

încântătorul trup pe care în spatele acestor membre îl bănuim

zbătându-se să-şi urmeze piciorul măcar până la luminiş.

Dar să mai zăbovim un pic în faţa pădurii.

Mai ştii, s-ar putea să izbucnească dintre ramuri

tocmai fata pe care o aştepţi,

tocmai ea,

fata pe care o aştepţi de mii de ani.

Constanţa Buzea

material despre Constanţa Buzea aici.

Constanţa Buzea e poeta mea preferată! m-am scăldat în poeziile ei cu atâta drag... e lipită de pielea mea, pur şi simplu!

iată:

numele răpit

de Constanţa Buzea

o doamne cât de frumos este cerul
cât de frumoasă topirea
cât de albastră iarna

îţi culci tâmpla pe unul din umerii mei
ca pe o treaptă
pe cea mai înaltă înainte ca fiinţa
să mi se sfârşească de durere de vedere
de plâns

ca pe una din terasele verii ce nu se îndură
să treacă

te iubesc poate
sfidând clipa zărind ziua visând un timp
inexistent
te iubesc poate
sfios şi grav cum uiţi tâmpla ta pe unul
numai pe unul din umerii mei ea
îngropată definitiv în mine ca o plantă

te iubesc acum
ieri mâine nu există
sufletul meu doarme treaz

te iubesc şi te port cu ochii închişi
prin ceea ce sunt fiinţă absenţă uimire
fără a înţelege totul nimicul puţinul
trecătorul dulce cu numele meu răpit de clipă
când numele singur
numai numele topit acum
împodobeşte o peşteră sub gheţar

dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (11)

Părintele:

- Bucuria se comunică. Ea este desăvârşita hrană a sufletelor noastre. Ce bine e să stăm în comuniune de dragoste curată la aceeaşi masă a bucuriei. Dumnezeiesc şi binecuvântat ospăţ. Ce bine este atunci când bucuria unuia devine şi bucuria celorlalţi. Ce bine este să fim vasele comunicante ale bucuriei curate. Harul Duhului Sfânt se varsă acolo unde găseşte vasul curat. Singura noastră grijă este aceea ca vasul să fie mereu curat. Doamne ajută-ne!

Mulţumesc!

nu ştiu cum sună cântecelul de mai jos, dar mi-au plăcut mult versurile! mulţumesc pentru ele!

ÎMPREUNÃ
Mircea Florin C.

1.Dac-aş fi un brad cu aripi
Tu sã fii un vânt de searã
M-aş lãsa purtat prin aer
Ca o pasãre bizarã.

Dac-ai fi un colţ de casã
Eu sã fiu iederã verde
M-aş urca pânã ce timpul
Printre noi nu s-ar mai cerne.

R:Împreunã totu-i prea frumos
Împreunã vântul e pufos
Împreunã suntem de-acum
Pe lungul drum.

2.Dac-am fi pe-un ţãrm cu soare
Pe când marea te cuprinde
Eu voi sta pe-un val cãlare
Aşteptându-te cuminte.

Şi vom fi un zâmbet suplu
Plutitori ca o aripã
Peste anotimpul dublu
Dintre zbor şi dintre clipã.

în adâncul mărilor

*Prada tigrului
Ce poate să prindă tigrul în colţurile întunecate ale propriei vizuini?

*În siguranţă sau bogat
În adâncul mărilor sunt bogăţii fără pereche,
Dar dacă siguranţă vrei, pe ţărm o afli.

*Arca
Cu Noe căpitan, ce e de temut?

*Ziua bătăliei
În ziua bătăliei, calul zvelt şi iute - nu boul cel greoi - îţi va fi de folos.

(Saadi din Shiraz - din cartea Calea sufită, de Idries Shah, Editura Herald)