rugaciune - Mitropolitul Antonie de Suroj

"O, Doamne, nu stiu ce sa-Ti cer. Tu singur stii ce-mi este de folos. Tu ma iubesti mai mult decat stiu eu sa ma iubesc. Ajuta-ma sa-mi vad trebuintele cele adevarate care-mi sunt ascunse! Nu indraznesc sa-ti cer nici cruce, nici mangaiere. Pot doar sa Te astept. Inima mea Ti-e deschisa. Vino si ajuta-ma prin marea Ta milostivire, atinge-ma, curateste-ma si ma tamaduieste, smereste-ma si ma ridica! Cinstesc in tacere voia Ta cea sfanta si caile Tale de nepatruns. Tie ma aduc jertfa. Toata nadejdea in Tine mi-o pun. Nu am alta dorinta decat sa implinesc voia Ta. Invata-ma cum sa ma rog, roaga-Te Tu Insuti in mine!

AMIN"

*asa se incheie carticica "Rugaciunea vie" a Mitropolitului Antonie de Suroj, aparuta la Editura Theosis*

"Rugăciunea vie" - Mitropolitul Antonie de Suroj

"Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi" - de Carlo Carretto

27 iulie
LOCUL ÎNTÂLNIRII
Calea aleasă de Dumnezeu pentru a ne face fii, şi deci fiinţe capabile de relaţii şi de iubire reciprocă, este calea evoluţiei, calea experienţei, a căutării, a dialogului, a istoriei.
Şi ca să fie o astfel de cale, trebuie să fie calea libertăţii. Fără libertate nu ar exista căutare, fără libertate nu ar exista dialog, fără libertate nu ar exista iubire.
Totul ar fi condiţionat, instrumentat, decis dinainte.
Totul ar dobândi sensul fatal al unei combinaţii chimice sau ar apărea ca o plictisitoare manifestare folclorică a unui oarecare regim totalitar.
Cu siguranţă Dumnezeu are alte gusturi, şi cum El a ales pământul ca loc al întâlnirii cu noi, l-a făcut ca pe un loc al întâlnirii dintre haos şi armonie, dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte, dintre ură şi iubire, dintre cer şi pământ.
În acest mediu al contrastelor, omul îşi joacă liber mântuirea.
Îşi creează cetatea.
Îşi realizează planul.
Dar în crearea cetăţii şi în realizarea planului său, mâinile lui de om se confundă cu mâna creatoare a lui Dumnezeu, vârful plugului său taie acelaşi pământ care este şi pământul lui Dumnezeu, fiinţa fiului său are aceeaşi formă ca şi cea a Fiului lui Dumnezeu.
Cât de greu e să distingi cele două provenienţe!
Cine poate înţelege misterul acestei cununii?

/fragment din cartea Iubire în tăcere. Gânduri pentru fiecare zi, de Carlo Carretto, Editura ARCB/

orhideea reprezentare simbolica

mă tot gândesc ce face ea cât e ziulica de lungă...

eu îi aştept următoarea frunzuliţă. deocamdată, niciun semn.

antenele florii

nicio floare nu poate fi blocată!

oricât de adânc ar fi îngropată

în inima deşertului

ori jos, în iglu

ea va detecta:

stropii de ploaie,

soarele,

curgerea

ieşirea de a înflori...

Povestile pe care vi le spuneti...

...va mentin blocati.

Un motiv principal pentru care nu obtineti ceea ce va doriti este acela ca va spuneti povesti care va consolideaza rezistenta. Exista putine alte lucruri pe care fiintele umane le considera mai convingatoare decat o poveste. Folosim povestile nu doar pentru divertisment, ci si pentru a da un sens lumii si locului nostru in ea. Ne transformam vietile in naratiuni si pe noi insine in eroi. Acest lucru nu ar fi o problema, insa ganditi-va cum e atunci cand va transformati in eroi si construiti un basm despre locul vostru in lume - un fapt care va permite sa reinterpretati tot ceea ce este in neregula in viata voastra ca fiind "in regula", admirabil sau scapat de sub controlul vostru.

S-ar putea sa nu va placa faptul ca sunteti supraponderali, dar va spuneti o poveste in care vina nu este a voastra - nu puteti merge la sala de sport si nici sa tineti regim, pentru ca trebuie sa faceti curatenie in casa si sa fie masa gata la timp pentru copii, adica sunteti prea ocupati. Lipsa antrenamentului fizic nu este un defect de caracter; arata cat de nobili si gata de sacrificiu de sine sunteti. Sau poate va detestati locul de munca, dar nu aveti curajul sa cautati unul nou. Va spuneti insa o poveste despre modul in care parasirea actualului loc de munca ar insemna sa va pierdeti casa, sa va trimiteti copiii in strada si sa ajungeti fara niciun ban. Disponibilitatea voastra de a pierde timp in fiecare zi facand ceva care nu va place nu este un defect personal; ea arata cat sunteti de prudenti si de atenti sau ce parinti buni sunteti. Poate casnicia voastra este lipsita de iubire, dar va spuneti ca sunteti "in regula" asa, ca doar oamenii egoisti ajung la divort si ca voi niciodata nu ati putea fi asa. Lipsa pasiunii autentite va face, credeti voi, mai buni. 

Cand va spuneti un basm si va transformati in eroi, faceti ca ideea ca sunteti blocati sa para un lucru bun. Va negati dorintele reale, pentru ca va autoconvingeti de faptul ca a nu obtine ceea ce va doriti va transforma intr-o persoana buna sau ca a obtine ceea ce va doriti este imposibil, deci numai oamenii nesabuiti si-ar pierde timpul gandindu-se la asa ceva. 

Aceste povesti pot fi foarte diverse. Poate nu stiti cu adevarat ce va doriti, dar in loc sa luati acest lucru drept un imbold pentru a cauta noi posibilitati de a va largi orizontul, va convingeti, pur si simplu, ca nu doriti absolut nimic. Poate va este teama de ceea ce ar putea crede alti oameni; in loc sa aveti curajul sa nu va pese de judecata celorlalti, va spuneti in sinea voastra ca opiniile lor sunt mult mai importante decat ale voastre sau ca ei stiu mai multe decat voi despre viata voastra. Poate ca pur si simplu va impotmoliti si cedati fricii, dar va spuneti ca sunteti doar "precauti". 

Poate ca exista motive logice pentru care nu puteti obtine imediat ceea ce va doriti, dar, in loc sa va ganditi cum sa le depasiti, voi va convingeti ca "asa stau lucrurile" si ca nu puteti face nimic pentru a le schimba. Acest tip de poveste se numeste "gandire cu obstacole", iar semnul esential ca i-ati cazut prada este acela ca incetati sa mai vedeti barierele din calea succesului ca fiind probleme care trebuie rezolvate si incepeti sa le considerati fapte incontestabile de viata.

Una dintre cele mai populare povestiri este cea de tipul "sau/sau" Acest lucru se intampla atunci cand cadeti in capcana de a crede ca trebuie sa va delimitati viata secvential. Va spuneti ca a obtine ceea ce va doriti este ceva atat de maret, incat n-aveti cum sa nu va distrugeti viata incercand sa realizati acest lucru. Cand sunteti blocati pe acest tip de povestire, va organizati existenta ca pe un vas umplut pana la refuz - in care, daca mai adaugati ceva, se va revarsa si va fi un dezastru. Va vedeti probabil zilele pline cu tot felul de lucruri. Asa incat, atunci cand apare o oportunitate la care nu v-ati asteptat, raspunsul vostru implicit devine "nu", deoarece nu corespunde in mod evident cu obiectivele voastre. 

Dar a avea o latura puternica inseamna mult mai mult decat doar sa bifati lucrurile de pe ista voastra si sa va tineti de un plan de viata rigid. Inseamna sa va largiti orizontul, iesind in mod constant in afara zonei voastre de confort si incercand lucruri noi. 

*fragment din carticica adorabila "Viata nu e mereu roz" de Mel Robbins, Editura Curtea Veche*

Viaţa nu e mereu roz - de Mel Robbins

„Prea ne autoexcludem des din jocul vieţii, gândindu-ne că există un moment oportun pentru a face un lucru sau pregătindu-ne atât de minuţios pentru acest moment, încât nu mai vine niciodată.”

(fragment din cartea Viaţa nu e mereu roz – de Mel Robbins, Editura Curtea Veche)

Carlo Carretto - "Iubire in tacere. Ganduri pentru fiecare zi"

"16 iulie
Nu piatră în loc de pâine
Găsim în Evanghelia după Luca o parabolă foarte scurtă, dar abisală în adevărul pe care îl propune: "Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul său pâine, îi va da oare piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?"
Priviţi cu atenţie asemănarea dintre piatră şi pâine, dintre peşte şi şarpe, dintre ou şi scorpion.
Mai ales în locurile deşertice, cu nopţi friguroase, se observă un fenomen: scorpionul se face ghem şi se acoperă cu un puf alb care la prima vedere are aspectul unui ou.
Parcă Dumnezeu ar vrea să ne spună: Fiul meu, Eu sunt Tată şi nu-ţi voi da piatră în loc de pâine, scorpion dacă ai nevoie de un ou.
Poate să-ţi pară ceva o piatră, dar, atenţie: nu e o piatră, e o pâine.
Poate că o boală ţi s-a părut un şarpe, dar era un peşte care te-a hrănit şi te-a corectat.
O nenorocire a căzut peste tine ca un scorpion, dar a fost un ou care ţi-a făcut bine şi te-a hrănit.
"Toate sunt spre binele celui care crede în Dumnezeu", pentru cine are speranţă, pentru cine iubeşte; Dumnezeu nu poate permite "ca răul să se apropie de cortul tău" decât ca să-l transforme în har şi să-l facă să intre în planul mântuirii.
Ştim de la psalmist: "Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare şi cetatea mea; Dumnezeul meu în care mă încred!" (Ps 90, 1-2)"

lista carti dorite

cum pana la Craciun nu mai e chiar asa mult timp :), m-am gandit sa imi fac o lista cu anumite carti pe care mi le doresc deja si pe care o vor actualiza, ca oferte sunt destule, slava Cerului! asadar, sa inceapa lista!
1. Iubirea ca o teapa - Alan H. Cohen (am citit de el Viata ca o teapa, si mi-a placut mult!)
2. Noi seminte ale contemplarii - Thomas Merton
3. Calatoria mea cu parintele Alexander - Juliana Schmemann.
4. Sfaturi pentru fiica mea - Alexandra Stoddard (pierduta uitucei Moni!)

... in curand o sa deschid o listuta si cu ceva rizomi de achimenesi (cum ar fi Sora Theresa si Himalayan Angel!)

deocamdata, cam atat!

fericit fara motiv

Conduc maşina, linii galbene ţâşnesc pe lângă mine
Iarnă la New York, sub un cer newyorkez,
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Apa fierbinte şi înspumată se scurge când spăl vasele.
Privesc la nori şi îmi pun o dorinţă
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

Fericirea din suflet înfloreşte ca un trandafir
Ceva dulce şi cald creşte în mine
Apoi, fără niciun motiv special de care să-mi dau seama
Brusc sunt mai fericită ca niciodată.

! fragment-cântecel din cartea pe care o recomand cu bucurie: Fericit fără motiv - 7 paşi pentru a obţine fericirea interioară, de Marci Shimoff şi Carol Kline, Editura Curtea Veche Publishing

gest

in dimineata asta am simtit un gest! ma aplecasem sa ma incalt cu cel de-al doilea pantof si am facut-o flectand piciorul, lasandu-ma pe verticala... mi-au venit in minte cuvintele: Intru Numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece!
si mi-am amintit, vag, un exercitiu de la sala de pe vremuri, care avea o noblete aparte! o sa-l caut in caietele mele vechi...

ea s-a mutat!

o, da. mi se pare minunat inceputul ei din seara asta! un fel de mica furtuna afara, iar ea s-a mutat in alt ghiveci. atat de normal si de transparent! a coborat din turnul expresionist direct in substratul un pic pufos, amestecat cu scoarta! ma simt asa bine! radacina batrana era neagra, mumificata, pe bune. asa ca am taiat-o. au ramas acum doua radacini noi. cu viata frageda...
o, da...

orhideea reprezentare simbolica

i-am văzut lacrimile strânse la baza construcţiei futuriste şi am ştiut că ceva e stătut acolo. apa aceea captivă, fără aerisire, e încapsulată şi pasivă.

azi-noapte mi-a venit gândul că picioarele mă dor mai puţin când urc scările şi senzaţia de epuizare e mai pală pentru că i-am văzut rădăcinile cum urcă! şi rădăcinile ei funcţionează, îşi fac treaba!

simplul fapt CĂ O VĂD (pe ea, pe orhideea mea reprezentare simbolică), că nu e rămasă pe nicăieri în gând, că o pot pipăi e ceva preţios! aşadar ce simţeam risipit NICIUNDE devine palpabil. chiar ofilirea ei e mult mai preţioasă decât ceva abstract, rătăcind în eter... mârţoaga din poveste e aici! nu e o iapă imaginară trupeşă, plină de forţe, e această fragilitate care alege să mi se dezvăluie... asta e realitatea şi nu alta!...

totul e un proces. 

respirand adanc

orhideea mea respira adanc in intimitatea ofilirii supreme...
alaturi, pe tablia galvanizata a balconului, gugustiucul cantaret ciuguleste miezul crem al unei banane...
un pic mai departe, nucul maiestuos dinspre sud are parte de nucile lui verzi si amare, pentru el perfect de dulci...
si mai departe si in inalt, o pasare isi lasa gainatul sa plonjeze...
un nor isi va scutura maine in zori racoarea peste omida fericita infruptandu-se din achimenesul galben-pal Himalayan Sunrise...

in orice respiratie e o sansa.