Jocul lui Ender - de Orson Scott Card

În prezent citesc Orson Scott Card: "Jocul lui Ender". Măiculiţă, cât îmi placeee!
"Acum, Ender descoperise orientarea care avea sens."
"O mică rezervă, păstrată până la sfârşitul jocului, poate fi decisivă."
"Pământul este adânc, Ender, şi e viu. Noi, oamenii, trăim doar la suprafaţă, ca insectele de pe gunoaiele care se strâng la malul bălţilor."
- fragmente din carte, apăruta la Nemira în 2005 -

Voi ce c i t i ţ i?

cancer - spun Sfintii Parinti

"Stravazatorul staret atonit Porfirie a indicat refularea emotiilor negative ca factor de risc pentru tumori. Potrivit lui, cancerul il loveste in primul rand pe omul deprimat, istovit si stramtorat de feluritele imprejurari. Pe bolnavii de cancer, staretul ii sfatuia sa se-ncredinteze pe de-a-ntregul iubirii lui Dumnezeu, sa se impace cu toata lumea si sa se linisteasca.  "Si cand se va sfinti sufletul tau, sublinia nevoitorul, cand se va lipi de Dumnezeu si va deveni linistit si netulburat si se vor odihni toate sistemele organismului tau, atunci cancerul, daca nu se va vindeca, va ramane acolo unde se afla."

Staretul Paisie Aghioratul le recomanda si el bolnavilor de cancer sa nu se "inchida in ei", ci sa-L roage pe Dumnezeu pentru alti oameni. Si Domnul, vazand credinta, dragostea dezinteresata si grija suferindului pentru aproapele sau, ii va implini rugamintile. 

In ce priveste vindecarile de cancer, deosebit de rodnice s-au aratat rugaciunile catre icoana Maicii Domnului Pantanassa ("Imparateasa tuturor") si catre Sfantul Nectarie din Eghina."

*fragment din cartea "Pasi spre insanatosire - Scoala-te si umbla!" de Konstantin V. Zorin, Editura Sophia, 2009

Ajutor in cancer - Sf. Nectarie

ACATISTUL SF. NECTARIE - al doilea acatist

Mareste imaginea.

cancer - marturie vindecare Maria - Gh. Motorca

"Minunea Maria" - Un caz spectaculos de vindecare de cancer, cu ceaiuri si rugaciuni

* Se numeste Maria si are 52 de ani. Este bibliotecara unui liceu dintr-un orasel de pe malul Dunarii si traieste inconjurata de carti si de glasuri de copii. Maria a supravietuit cancerului si este convinsa ca numai Dumnezeu si natura pe care El a creat-o au ajutat-o sa mai fie astazi in viata. S-a vindecat cu ceaiurile din plante ale lui Gheorghe Motorca, un fitoterapeut din Oradea. O lasam sa-si spuna povestea cu final fericit, ca pilda si motiv de speranta pentru toti oamenii care lupta cu cancerul *

"Ceva" la ficat...

In octombrie 2009, m-am dus la policlinica din oras, pentru o durere de gat. Ma durea rau de tot. Nu puteam sa inghit, abia mai vorbeam. Medicul mi-a re­comandat Gentamicina si Zinnat. Am urmat tratamen­tul vreo doua saptamani, pana am facut alergie la me­di­camente, dar gatul nu-mi trecea, ma durea ingro­zitor... In final, am ajuns la Institutul Parhon, trimisa de medicul de familie. La Parhon am intalnit un medic foar­te special, care si acum este ingerul meu pazitor (eu asa o consider): d-na dr. Corina Neamtu. Cand m-a vazut, mi-a spus ca am o tiroidita subacuta urata de tot... Mi-a facut cateva

analize, printre care si o eco­grafie, unde a vazut ceva in neregula la ficat. "Stiti ca aveti ceva la ficat?", m-a intrebat. Stiam ceva, dar nu ma nelinistise prea mult, facu­sem o criza biliara si mi s-a spus ca s-ar putea sa am un chist hidatic. Apoi am facut o tomografie si s-a constatat ca nu este chist hida­tic, ci doar un punct de grasime, asa ca m-am culcat pe o ureche, gandind ca totul e bine. Docto­rita a dat din cap: "Mie nu mi se pare in regula. Nu sunt multumita de acel diagnostic, mergeti la Fundeni, sa ve­dem exact ce aveti la ficat...".
Astfel am ajuns la Spitalul Fundeni. Luase dansa legatura cu d-l dr. Pitigoi, care mi-a facut punctie hepa­tica - nu una, ci trei... trei saptamani la rand! Prima data n-a iesit nimic, a doua oara la fel. Dar medicul a insistat: "Trebuie sa facem si a treia punctie, pentru ca ecografia arata ceva foarte grav". A treia oara, intr-adevar, a iesit "ceva"... M-au sunat sa vin sa iau rezultatul la biopsie dupa o saptamana. Doctorul nu mi-a dat nimic de inteles - probabil ca i-a fost mila de mine. Laboranta m-a intrebat cum ma numesc, s-a ui­tat cu mila la mine si mi-a inmanat hartia cu rezultatul. Cand am citit-o, mi s-au inmu­iat picioarele: "Pledam pentru diag­nosticul de tumora neuroendocrina la nive­lul tesutului hepatic". Aceeasi doamna m-a sfatuit sa repet biopsia si la Institutul Victor Babes, sa nu fie o gre­seala. Nici nu-mi mai amintesc cum am ajuns aco­lo. Nu stiam cum sa reactionez, ce sa fac, intrasem in panica, ce mai! Pen­tru mine, venise sfarsitul lumii! Apoi, mi-a venit un gand linistitor: poate ca nu e can­cer, mai gresesc si la­bo­ratoarele... Ma agatam de ce-mi conve­nea mie sa cred, ca sa ma linistesc. Am ajuns la Victor Babes, am lasat lamela cu tesutul pentru biopsie si mi-au spus ca mi se va trimite rezultatul prin fax, sa nu mai bat eu drumul pana la Bucuresti. Am dat numa­rul de fax al liceului unde lucrez si am asteptat cu infri­gurare. Nu spusesem nimic acasa, nici sotului si nici copiilor, ca sa nu-i agit si pe ei...



Cand condamnarea vine prin fax

Peste vreo zece zile, primesc faxul cu rezultatul biop­­siei. Negru pe alb, scria: "Se confirma tumora neu­­roendocrina, in stadiul de metastaza generali­zata". Orice om, cand aude de metastaza, ce gandeste? Ca mai are foarte putin de trait! Nu eram pregatita pen­tru asa ceva! Pentru mine, cuvantul metastaza insemna finalul, era sinonim cu moartea. M-am dus la mine in birou, am incuiat usa si parca Dumnezeu mi-a luat mintile: am rasturnat mese, am imprastiat cartile de pe rafturi, am trantit scaune, am spart cesti, am dat cu monitorul calculatorului de parchet si am inceput sa urlu... Eram singura cu boala mea ucigatoare...
Doamne, medicii nostri nu au pic de omenie si tact! Puteam sa fac un gest necugetat, nu se poate trimite asa un rezultat prin fax! Trebuia sa fiu chemata la Institut, sa mi se explice calm situatia, sa mi se spuna ca mai exista o sansa, ceva... Nu vreau sa treaca nimeni prin momentele acelea... sa afli ca esti condamnat la moarte!
Ajunsa acasa, m-a apucat din nou disperarea. M-am incuiat in dormitor si am inceput sa plang ia­rasi... Am deschis sifonierele, mi-am scos hainele afara si le-am rupt - am calcat totul in picioare. Nu-mi mai erau de nici un folos... Un astfel de comportament nu-i normal pentru nimeni; cu atat mai putin pentru mine, care sunt de obicei foarte echilibrata. Cu toate astea, asa am simtit atunci, nu stiu nici acum de ce...
Cei de-acasa nu stiau nimic. Nu-i aratasem nici macar sotului meu hartia. N-am vrut sa comunic cu ni­meni, am plans continuu. De ce sa ma agat, ce sa fac? Nu stiam incotro s-o apuc, dar de un lucru eram sigura: zilele imi erau numarate. Doamne, cate ganduri iti in­vadeaza mintea in acele momen­te! Ce vor face copiii, ce va face sotul meu fara mine? Cum vor ara­ta nepotii mei peste ani? DE CE? Mi-am dat seama atunci ca boala iti schimonoseste nu numai trupul, ci si sufletul! Eram furi­oasa din cauza neputintei in fata ei...
Intr-un tarziu, i-am marturisit to­tul sotului meu... I-am aratat fa­xul si celelalte analize pe care le facusem la Bu­curesti, i-am spus ca nu mai am nici o san­sa si ca ar fi bine sa prega­tim impreuna toate cele necesare inevitabi­lului sfarsit. Nu voiam sa mai vad doctori, refuzam sa ma inchipui cheala si sleita de puteri pe un pat de spital... Voiam sa-mi ra­mana macar demnitatea ne­stir­bita, daca sanatatea imi era praf!

Pe marginea abisului

Vreme de sase luni, de cand imi fusese depistata boala, eu nu am pronuntat cuvantul cancer! Sincer, si acum mi-e teama de el. Atrage moartea. Psihologic, e foarte greu! Frica te termina, te inraieste, aveam o ura ne­controlata in mine... M-am certat si cu sotul meu, care este un sfant! Eu mor si tu o sa te in­sori... Asta astepti, nu? Mai bine plec, ma duc in lumea larga, sa nu te incurc! A venit pe la noi mama soacra, o femeie deosebita, si m-am rastit si la ea: "Ce, ti-e fri­ca sa nu-ti moara odorul neman­cat?". Atat de jos ajunsesem!... Clacasem psihic - asta e adevarul.
Sotul meu, care este preot, la inceput a fost socat, apoi s-a straduit sa ma incurajeze, sa ma intareasca si sa-mi dea pilde, spunan­du-mi ca atat timp cat exista speranta, Dum­ne­zeu nu ne lasa la greu. Chiar m-a si certat - nu accepta capitularea mea in fata bolii. In aceeasi seara, l-am sunat pe parintele Emil Carami­zaru, prietenul nostru de suflet, care este preot la biserica Sfantul Gheorghe cel Nou de la kilometrul 0 din Bucuresti. Ne gandeam ca poate are cunoscuti din domeniul me­dical, poate stie pe cineva care sa ma aju­te.

Gheorghe Motorca

Era ultima mea sansa, nu mai aveam in­cre­dere de­cat in bunul Dumnezeu! Auzind asa o veste, luat prin surprindere, parintele imi zice: "Stai linistita, ca nici o boala nu e fara de leac! Toate sunt de la Dumnezeu, iar Domnul este mare si indurator! Ai speranta in suflet; iar noi vom face tot ce putem. Uite, luam legatura cu d-l Gheorghe Motorca de la Oradea. Are re­zultate ex­ceptionale in bolile grave, cu tratamente nu­mai si nu­mai din plante! Cunosc multi preoti si calu­gari salvati de dansul - iar multi dintre ei aveau can­cer!... Sigur va avea o solutie si pentru dumneata, nu dispera. Tre­buie sa-l sunam in momentul asta, sa nu mai pierdem timpul. O sa bei niste ceaiuri si sigur se va rezolva. In paralel, vom mai consulta si niste medici foarte buni, o sa sunam si-n Austria, la AKH... Dar tre­buie sa in­cepem cu aceste ceaiuri... Si apoi, sa ne rugam...".
Disperata cum eram, n-am crezut nimic pe mo­ment. Ma gandeam ca vrea sa-mi pun sperantele in ceaiuri doar asa, ca sa ma mai calmez. Cred ca a simtit asta din discutie si mi-a dat doua exemple de credin­ciosi care i-au marturisit in biserica faptul ca sufera de boli terminale. I-a indrumat pe acesti oameni la d-l Mo­­torca si s-au vindecat, unul cu o tumora cerebrala si altul cu ciroza hepatica! Ei, parca mai prinsesem putin curaj!...
A doua zi dimineata, sotul meu a vorbit cu d-l Mo­torca, a comandat ceaiurile si dupa 2-3 zile am primit pachetul prin posta. Speriata de gravitatea diagnosticului si de timpul foarte scurt pe care-l mai aveam de trait, m-am apucat sa beau ceaiurile imediat, chiar daca solutiile cu care trebuia sa le amestec (macerate din plan­te sau asa ceva) erau amare ca fierea...
In luna noiembrie, mi-am facut toate analizele spe­cifice - markerii tumorali, care evidentiaza concentra­tia celulelor canceroase din sange. Rezultatele analizelor erau ingrozitoare, toti acei CEA (antigenii car­cinoembrionari) aveau valori de ordinul sutelor de uni­tati, toate analizele erau hasurate, nici una nu era in parametri normali. Ma uitam si eu uimita la acele va­lori, de zeci sau sute de ori mai mari!... S-au mirat si medicii sa vada ca inca mai sunt in viata, cu asa ana­lize! Dar un diagnostic clar inca nu aveam!
Inainte de Craciun, m-am dus la Centrul de Diag­nostic si Tratament din Baba Novac, sa-mi fac alte ana­lize care sa evidentieze tumora primara. Unul din doctorii de acolo, care era si chirurg la Fundeni, s-a uitat pe dosarul meu medical si mi-a spus: "Doamna, nu-i nici o problema, noi va operam. Veniti joi, cand se intruneste comisia si luni va bagam in operatie. Numai daca va operam vedem despre ce-i vorba - taiem, ga­sim, curatam, aruncam si totul va fi bine". Cand l-am auzit, am crezut ca innebunesc! Ce sa taie? Ce sa ope­reze? Mie mi se spusese ca am metastaza generalizata, dar nu se stie de unde a pornit procesul proliferativ. Dom­nii doctori vorbeau intre ei limbi straine.

La Viena

Din octombrie si pana la sfarsitul lui ianuarie am baut doar ceaiuri - acesta a fost singurul meu trata­ment; n-am luat nici macar o aspirina, ni­mic! La sfarsitul lunii ianuarie, cand s-a mai domolit viscolul, am fost din nou la Bucuresti, la d-na dr. Neamtu de la Par­hon, si mi-am refa­cut ana­lizele. Investigatii pentru can­cer, de data aceasta. Mi s-a luat sange pentru anali­zele specifice acestei afectiuni, pentru a se descoperi unde era situata tumora de baza, de unde pornise meta­sta­zarea distrugatoare... Vorbi­sem si cu d-l Motorca, care mi-a spus ca vrea sa stie localizarea tumorii, pen­tru a-mi prepara o serie de ceaiuri speciale.

Un minunat medic si om: dr. Christoph Zielinski

Am facut doua tomografii, dar degeaba! Nimeni nu descoperea sursa raului din mine... Medicii mi-au spus ca ar fi bine sa fac un PET - o tomografie speciala, mult mai perfor­manta, care detecteaza si cele mai profunde tu­mori. In Bucuresti abia se instalase un astfel de aparat, intr-un spital particular, dar n-am vrut sa fac analiza aici, gandind ca medicii nostri nu au mare experienta in astfel de investigatii.
Am luat legatura cu parintele Emil Caramizaru si am plecat la Vie­na, la Clinica AKH, ca sa fac acest PET. Am fost primita de dr. Chris­toph Zielinski - un om minunat si un profesionist desavarsit. Analiza PET a relevat tot procesul distructiv din organismul meu: tu­mora primara, de 17 mm, era situata la ilionul termi­nal. Aveam metastaze la cec (5 mm), mezenter (22 mm), ilionul mediu (12 mm) si ficat (multe, de diverse dimensiuni, cea mai mare avand 55 mm!). Asadar, aproa­pe tot trupul imi era atacat de celulele cance­roase. Doctorul Zie­linski (un medic cu recunoastere internationala, care are si Premiul Nobel pentru medicina!), mi-a spus ca el nu a vazut zece cazuri similare in intreaga sa cariera. Mi-a aratat pe filme fiecare tu­mora in parte, mi-a explicat ce se intampla cu mine, ce sanse am si cu ce greutati ma voi confrunta... Analizand si investigatiile facute la Parhon, mi-a spus ca ar vrea sa repetam ana­lizele si la AKH. Le-am facut pe toate, din nou.
Incepusem cura cu ceaiuri in noiembrie, iar la Vie­na am plecat pe 12 ianuarie, deci luasem ceaiuri circa doua luni. Alt tratament n-am urmat, acasa nimeni nu-mi daduse absolut nici un medicament. Cand au sosit rezultatele, doctorul Zielinski a fost tare mirat... Valorile inca erau peste barem, era clar ca tumorile dis­trugeau in continuare, dar rezultatele erau mult mai bune - toate valorile markerilor tumorali scazusera aproape la jumatate. M-a intrebat ce tratament am fa­cut in acest timp si i-am spus de cura cu ceaiuri. A ridi­cat din sprancene, dar nu mi-a interzis ceaiurile, dim­potriva! "Ia-le in continuare, vad ca-ti fac bine, dar hai sa incercam si un tratament medica­mentos in pa­ralel". Mi-a prescris o singura injectie antitumorala: Sandostatin. Cu mare greutate mi s-a aprobat dosarul la Spitalul Universitar si am inceput sa fac injectia la sfarsitul lunii ianuarie.

Credinta si rugaciuni

Ori de cate ori ajungeam in Bucuresti, mergeam la biserica Sfantul Gheorghe si ma rugam cu ardoare la moastele sfantului Nicolae. Il rugam sa ma atinga si pe mine, sa ma ajute. Am plans mult, tot timpul ma ru­gam si... sfantul a facut minuni. Parintele Emil Cara­mizaru mi-a spus ca se vede ajutorul sfantului.

Crucile tamaduitoare de la Manastirea Dervent

Sotul meu mi-a facut Sfantul Maslu acasa si mer­gea tot timpul in biserica, la 12 noaptea, si se ruga pen­tru mine. Cand ma simteam mai bine, mergeam si eu in biserica si faceam pana dimineata rugaciuni la Sfin­tele Moaste. Am simtit din plin si ajutorul Sfantului Par­tenie (mare vindecator de cancer), la care m-am ru­gat neincetat. In ianuarie, sotul meu a plecat la Sfantul Mormant si mi-a adus de acolo mir sfintit, apoi a fost la Ierihon, unde a dat acatiste cu numele meu si a facut rugaciuni cu calugarii. Apoi i-a chemat de cateva ori pe preotul duhovnic si pe cativa colegi preoti, cu care a facut rugaciuni puternice si Sfantul Maslu. A fost mereu langa mine, a suferit si el, insa in fata mea se ti­nea tare. Cum ma vedea ca plang, ma certa. Adevarul e ca in fata bolii trebuie sa fii puternic, sa ai curajul sa lupti!

Din octombrie pana in decembrie slabisem 16 kg. Atunci cand am vazut ca ma intremez, ca pun iarasi ki­lograme pe mine, ca nu mor, m-am gandit: "Maicuta Domnului, ce efort sa fac eu pentru Tine, ca si Tu m-ai ajutat?". M-am gandit sa tin regimul aspru al ma­nas­­ti­rilor athonite. Si-am zis: "Mai­cuta Domnului, inta­reste-ma, da-mi putere, pentru ca din momentul asta eu nu mai pun gura pe carne nicio­data, cat voi mai trai!". Am consi­derat-o jertfa mea pentru Maica Dom­­nului. Eu n-aveam simptomele unui bolnav de cancer, dar ma durea ficatul si era si foarte marit. Am avut aceste dureri aproape jumatate de an. Luam ceaiurile, dar tot ma durea rau. Am in­ceput sa umblu disperata dupa

Dumnezeu. Mi-am facut pro­cese de constiinta, cand mi-am ana­lizat fiecare zi a vietii mele... M-am gandit la toate faptele rele, ca la cele bune n-are rost sa te gandesti. Mi-am dat seama cat de paca­toasa sunt si mi-am facut pro­bleme: ce fac eu, cum voi ras­punde acolo, la Ju­de­cata? Am inceput sa-L caut pe Dum­ne­zeu si m-am apropiat mult de El. Inainte, imi faceam ruga­ciunea de seara cu un ochi la perna si cu un ochi la icoana. Sincer, asta mi-era mie ritua­lul. Ei, acum totul s-a schim­bat: daca n-as sti ca a doua zi ma duc la serviciu si trebuie sa dorm cateva ore, nu m-as mai ridica din fata icoanei. Seara, simt nevoia sa vor­besc cu Dumnezeu. Deja simt ca ma asculta si imi raspunde.
Intr-o zi, ne-am dus intr-un pele­rinaj la marile manastiri dobrogene si la cele din Bulgaria. Primul obiec­tiv era Dervent, unde este cru­cea facatoare de minuni. Aveam du­reri mari in autocar, stateam cu ochii inchisi, chiar m-a intrebat sotul: "Maria, tie ti-e somn?". Era 8 dimineata cand por­nisem la drum. Zice: "Dormi? Sau ti-e rau?". Eu nu i-am raspuns, am vrut sa creada ca dorm, sa nu ma vada ca sufar, dar stran­geam din dinti de durere. Sim­team ca nu mai pot de dureri de ficat. Nu voiam sa-l fac sa se ingrijoreze, dar aveam niste dureri ingro­zi­toare. Cand am ajuns la Dervent, era slujba de dimineata. Nu mai stiam unde este locul crucii facatoare de minuni, mai fusesem acum vreo 10 ani, dar uitasem locul. Am intrat in bise­rica, m-am asezat in genunchi si am participat la sluj­ba. Era acolo o maicuta, cu toate ca e manastire de calu­gari. O intreb: "Maica, unde este Sfanta Cruce?". "Aici, in afara bisericii, in stanga". Exact acolo statu­sem eu in genunchi, dar in interiorul bisericii, paralel cu Sfanta Cruce, fara sa stiu. M-am dus la cruce, am sarutat-o, m-am rugat, s-a facut si Sfan­tul Maslu afara, la cruce... Cand am iesit pe poarta bisericii, nu m-a mai durut deloc. De la Dervent plecam spre Sfantul Dimitrie Basarabov, in Bulgaria, si ma gandeam ce ma fac daca ma ia vreo criza acolo? Imi era si frica sa ma gandesc... N-am spus nimic nimanui, eram in asteptare - oare voi simti iarasi cuti­tele acelea, cum incep sa se rasuceasca? Dupa o ora, durerile tot n-au aparut. Nici in Bulgaria nu m-a durut nimic. Din momentul acela, de cand am plecat de la Dervent, practic n-am mai avut dureri de nici un fel. Dumnezeu nu sta degeaba, nu credeti?!

"Cu dumneata s-a intamplat o minune!"

Peste trei luni, am fost iarasi la Viena. Mi s-au facut din nou analizele si a doua zi, cand am intrat in cabi­netul doctorului Zielinski, acesta s-a ridicat de la birou, a venit la mine, mi-a cuprins umerii si m-a prezentat asis­tentei: "Doamna este minunea Maria!". (Rupe pu­tin romaneste, pentru ca la el merg foarte multi bolnavi romani!) Apoi mi-a aratat pe perete icoana Maicii Dom­nului. "Cu dumneata s-a intamplat o minune! Nu ma asteptam sa fie analizele atat de bune!".
La controlul efectuat la sase luni, rezultatele erau deja spectaculoase. Am facut un nou PET, iar dr. Zie­linski mi-a spus ca nu se mai vede tumora de la ilionul terminal. "Nu se poate!...", am zis. "Ba da, nu mai este!". Deci, dupa sase luni, mi-a disparut tumora pri­mara, radacina raului. Celelalte, de la mezenter, cec, ilionul mediu si ficat erau inca la locul lor, chiar daca se micsorasera simtitor...

Au mai trecut sase luni, timp in care am luat doar ceaiurile si am facut o singura injectie pe luna. Apoi am facut un nou tomograf, si iar am avut un motiv de bucurie: nu se mai vedea tumora de la cec!
Acum doua luni, de Izvorul Tamaduirii, am facut cea mai recenta tomografie - aici, in Bucuresti. S-a facut un protocol intre tari, iar d-l doctor Zielinski vine o data pe luna in Romania, la "Graal Medical", si ma vede si aici. Am scapat de cheltuielile cu hotelul, avio­nul si toate cele... Oricum, ajunsesem la fundul sacului!...
Tremuram de emotie si, cu rezultatul in mana, m-am dus la biserica Sfantul Gheorghe cel Nou, la parintele Emil Caramizaru. Slujba se oficia afara, in curtea bisericii. Eu plangeam de bucurie, imi siroiau la­crimile pe fata. M-a vazut parintele Emil si s-a spe­riat, saracutul, uitandu-se la mine. A venit imediat si m-a intrebat ce s-a intamplat. N-am putut sa-i spun, am inceput sa plang si mai tare... I-am aratat analizele, s-a uitat grabit peste ele si a inceput sa planga si el, ala­turi de mine. Nu-mi venea sa cred! Am invins can­cerul!
Seara, l-am sunat pe d-l Motorca si i-am citit rezul­tatul. Nu stiam cum sa-i multumesc! Mi-a spus ca se astepta, doar ca trebuia sa am mai multa incredere. Mi-a recomandat sa nu intrerup tratamentul, ca nu e bine. "Asta e o boala care trebuie tinuta sub control per­manent, nu e o raceala banala! Doamne ajuta!".
Acum, la doi ani de cand mi s-au depistat metasta­zele, nu mai am nici o tumora - nici la intestin, nici la mezenter. Mai am doar cateva pete pe ficat, care scad in dimensiuni, se fac din ce in ce mai mici... Ceea ce imi da incredere sa iau in continuare ceaiurile d-lui Motorca. Nu am intrerupt nici macar o zi cura cu cea­iuri! La ora actuala, inca mai fac si injectiile, insa simt ca plantele binecuvantate si rugaciunile m-au salvat.

In loc de concluzii

Vreau sa duceti mesajul meu celor aflati, ca si mine nu cu mult timp in urma, in suferinta. Oameni buni, nu disperati! Atat timp cat credeti cu adevarat in Dum­nezeu si mergeti pe calea Lui, veti fi salvati! Natura are scanteie divina si ne-a fost lasata tocmai ca sa in­drep­tam suferintele cauzate de propriile noastre pa­cate. Nimic nu-i intamplator! Maica Domnului si sfin­tii lucreaza prin oameni credinciosi, ca d-l Motorca. Nu e de la dansul aceasta putere a tamaduirii - sigur e calauzit ce sa culeaga, ce sa puna acolo, in minunatele sale ceaiuri. D-l Motorca este un instrument al sfintilor - eu asa il consider. Si-i multumesc din suflet, inca o data, prin intermediul dvs.!

D-l GHEORGHE MOTORCA poate fi contactat la Farmacia Verde din Oradea, tel. 0259/42.52.52, 0359/80.43.30, 0744/57.05.85

Sursa: Formula As

cancer - tratament Gh. Motorca (1)

Gheorghe Motorca
(Cabinetul "Farmacia Verde" - Oradea)

"Extractele noastre au un potential fantastic de intarire a sistemului imunitar"Noi succese in lupta cu boala, obtinute de terapeuti naturisti popularizati in "Formula As"

Muntii Apuseni s-au gatit de toamna... Culorile padurii iti linistesc privirea si iti mangaie sufletul. Ceata diminetii amplifica aura de mister a statornicilor munti, dandu-le o maretie aparte. Daca te incumeti la drum pe potecile abrupte ce se arata ici-colo de sub covorul de frunze, 

poti vedea in inima muntelui cativa oameni cu cosuri de rachita in spate, umbland dupa plante de leac. E ultima chemare a naturii la impartirea darurilor tamaduitoare, inainte de a se ascunde sub strat gros de zapada, iar culegatorii de plante medicinale stiu acest lucru.
Cand soarele ajunge pe crestetul padurii, un Aro albastrui se porneste la drum, cu oameni si plante, spre Oradea. Acum, "Farmacia Verde" e pregatita sa dea noi sperante de viata celor ce nu-si gasesc leac pentru suferintele care-i macina.
Absolvent al Iefs-ului, profesor de educatie fizica, atlet de performanta cu numeroase titluri nationale, de cand a descoperit in podul casei caietul cu retete al bunicii Sofia, Gheorghe Motorca a devenit... terapeut. Maculatorul acela ponosit de ani este pentru el si acum un indreptar de viata lunga. Continuand indeletnicirea bunicii sale in mod stiintific, d-l Motorca are de ce sa fie multumit: fostii pacienti dau telefoane sau vin pana la cabinet, pentru a-i multumi. Si ce bucurie mai mare poate fi pentru un om, decat sa vada ca semenii sai, condamnati la suferinta de ineficienta medicinii clasice, sunt din nou plini de viata? Recunostinta nu se poate cantari. Un zambet, o strangere de mana fac uneori cat tot aurul din lume. "Pentru mine, cea mai mare rasplata vine de la Dumnezeu", spune Gheorghe Motorca. "Sunt fericit de fiecare data cand aud un cuvant de multumire, cand vad ca pot sa le redau speranta unor oameni deznadajduiti."
Fara a avea pretentii de specialist in domeniu, Gheorghe Motorca s-a inconjurat de medici si biochimisti, cu care colaboreaza in elaborarea retetelor si in munca de cercetare. Rezultatele muncii sale vorbesc de la sine, dar modestia nu-l lasa sa-si atribuie victorii in lupta cu bolile. "Natura face adevarate minuni. Nu exista boala pe pamant care sa nu poata fi tratata de puterea plantelor."
Si intr-adevar, privindu-i registrul de consultatii, vad ca in partea dreapta, la rubrica "Observatii", predomina un singur cuvant: Vindecat! Cat despre diagnosticele pacientilor, acestea sunt foarte diferite: diabet, colite de fermentatie, ulcere gastrice si duodenale, diskinezii biliare, psoriazis, lupus eritematos, boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, arterita), afectiuni pulmonare, chisturi ovariene, fibroame uterine, noduli tiroidieni, hemoroizi, hepatite cronice, ciroze, leucemii, dar si cancer pulmonar, cancer hepatic, cancer gastric, cancer uterin.
Durata tratamentului variaza de la trei-patru luni la un an sau chiar mai mult, in cazul unor afectiuni grave. "Pacientii simt puterea tamaduitoare a plantelor chiar dupa primele saptamani de tratament. Amestecurile de plante pentru ceaiuri si extractele noastre au un potential fantastic de intarire a sistemului imunitar. Fitoterapia, chiar daca actioneaza mai lent asupra organismului, este indicata pentru tratarea cauzelor ce declanseaza boala. Principiile active ale plantelor ajung pana la nivel celular, dezintoxicand intregul organism. Se purifica astfel sangele, organismul se revitalizeaza, putand sa-si desfasoare procesele fizico-chimice specifice la parametri optimi. Poate de aceea se vindeca simultan mai multe boli de care sufera acelasi pacient."
Despre cancer, Gheorghe Motorca vorbeste cu respect, fara sa se hazardeze in declaratii fanteziste: "Cancerul ramane marea provocare a medicinii. Dar nici noi nu stam cu mainile-n san. Am avut rezultate care ne-au adus mari satisfactii, dar nu pot sa afirm ca numai plantele il pot vindeca. De regula, pacientii folosesc in paralel mai multe tratamente. Dar am avut si cazuri de bolnavi trimisi sa moara acasa, deoarece medicii oncologi nu le mai dadeau nici o sansa, iar ei traiesc si astazi".
Totusi, sunt unele boli la care rezultatele tratamentului nu sunt multumitoare. Gheorghe Motorca nu promite minuni oamenilor. "Am observat ca eficienta tratamentului este mai scazuta in cazul tumorilor cerebrale si al cancerelor cu metastaza, la scleroza in placi, obezitate, vitiligo, paralizii, Parkinson, boli psihice. In cazul acestor boli, tratamentul dureaza mai mult, iar sansele de vindecare totala sunt mai scazute."
"Farmacia Verde" e renumita deja in toata tara, iar ecourile vindecarilor miraculoase infaptuite de puterea dumnezeiasca a plantelor fac sa fie mai tot timpul plina sala de asteptare a cabinetului . Fiecare bolnav isi spune pasul, ca la spovedanie. Toti sunt ascultati cu atentie, li se dau sfaturi si tratamente. Daca stai sa studiezi chipurile celor ce ies din cabinetul "Farmaciei Verzi", poti vedea in ochii lor speranta. O speranta justificata de miile de cazuri tratate cu succes de plantele si preparatele lui Gheorghe Motorca.
Marturii ale vindecarii
- Ioan Procopiuc (72 ani) - Campulung Moldovenesc. Diagnostic: cancer la stomac cu metastaze ganglionare. "Acum patru ani, am fost operat si am inceput tratamentul cu citostatice. Cu toate acestea, medicul chirurg nu mi-a dat sperante pentru mai mult de patru luni de viata. Auzind de d-l Motorca, am vrut sa incerc si tratamentul dansului. Dupa o luna de tratament, deja ma simteam mai bine. Analizele erau din ce in ce mai bune, medicii se minunau de progresele pe care le faceam. Acum, pot spune ca am uitat acel cosmar. Nu mai am nici un semn de boala. Sper doar ca bunul Dumnezeu sa-mi mai dea zile, sa ma pot bucura de anii pe care i-am implinit. D-lui Motorca ii doresc viata lunga si multe realizari, ca mult bine aduce lumii asteia nenorocite de boli si suferinte."
- S.I. (63 ani) - Giurgiu. Diagnostic: tumora pe colon neoperata. "Cand mi-a fost descoperita boala, doctorii mi-au propus operatia, dar am refuzat-o. Eram deja in metastaza, imi erau afectate mai multe organe si nu voiam sa devin inca un caz <> pe masa de operatie. Am inceput tratamentul cu ceaiuri al d-lui Motorca acum vreun an. De curand, am facut analize de laborator si o tomografie, la care s-a observat ca nu mai am alte organe afectate, iar tumora s-a redus de la 9 cm la 5 cm. Doctorii, mirati, m-au intrebat ce tratament am urmat. Le-am spus ca am facut tratamentul d-lui Motorca, dar nu le-a venit sa creada. Au spus ca este de domeniul fantasticului. Urmez tratamentul in continuare, ma simt foarte bine si-mi pot desfasura normal activitatea, fiind cadru didactic la un liceu din Giurgiu."
- Radu Sdrula (57 ani) - Bucuresti. Diagnostic: tumora pancreatica, cu metastaze la ficat. "Vestea bolii a cazut ca un trasnet asupra

mea, va dati seama... Am facut o ecografie la Spitalul de Urgenta, apoi am facut o tomografie care a confirmat diagnosticul. Asta se intampla in octombrie 1999. Doctorul Iliescu de la Spitalul de Urgenta m-a sfatuit sa ma operez, dar n-am vrut. Am facut totusi opt serii de citostatice, dar nu ma simteam bine. Atunci, am apelat la medicina naturista. Am inceput tratamentul d-lui Motorca. Luam si radacina de obligeana macerata la rece (cate o lingurita inainte de masa si una dupa masa, de trei ori pe zi), dupa reteta pe care mi-a spus-o o batrana. De asemenea, am luat si Anticancerlin - un medicament natural chinezesc, indicat in cancer. Pe 4 ianuarie a.c., am facut o noua ecografie. Doctorita mi-a spus ca-si va face lucrarea de doctorat pe cazul meu. Tomografia nu mai evidentia nici o formatiune tumorala, nici metastaze, nimic! De atunci, am mai facut trei ecografii (in aprilie, iunie si octombrie) si pot spune ca sunt vindecat. Continuu atat tratamentul d-lui Motorca, cat si celelalte tratamente de care v-am vorbit. Sunt naturale, rau nu au cum sa-mi faca. Nu stiu ce anume m-a vindecat, dar cert este ca actiunea lor cumulata a fost benefica in cazul meu."
- Cornelia Benedek (25 ani) - Aiud. Diagnostic: nodul san drept. "In urma unui control, mi s-a depistat la sanul drept un nodul de marimea unei nuci. M-am operat, dar n-am scapat de necazuri. Aveam dureri continue, nu ma puteam folosi de mana dreapta. Nodulul era de natura benigna, dar existau si celule canceroase. Dupa operatie, mi s-a format un alt nodul, ceea ce m-a speriat foarte tare. Auzisem de d-l Motorca si discutia cu dansul mi-a dat incredere sa incerc si varianta naturista. Am inceput tratamentul in februarie 1999 si il urmez si in prezent, fiindca ma simt foarte bine. Dupa prima luna, am scapat de dureri. Mamografia pe care am facut-o recent arata ca nodulul s-a micsorat in proportie de 90%. Ce mi-as putea dori mai mult?"
- Ilie Preda (43 ani) - Galateni, jud. Teleorman. Diagnostic: Tbc. "Am inceput tratamentul cu ceaiuri la <> din Oradea in data de 25.05.2000. Inainte de tratament, mi se propusese operatia, intrucat aveam o perforatie de 3 x 1,5 cm a lobului superior stang. Dupa o luna de tratament, in urma efectuarii radiografiei pulmonare, s-a constatat ca aceasta rana s-a redus atat de mult, incat nu mai este necesara interventia chirurgicala. Urmez in continuare tratamentul, fiindca efectele sunt spectaculoase!"Florentin Popa

D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la tel. 0259/467704. Cabinetul "Farmacia Verde" functioneaza in Oradea, str. Leonardo Da Vinci nr. 30, parter. Program: luni - vineri, orele 930 - 1800. Bolnavii sunt rugati sa se adreseze telefonic, nu prin scrisori.

sursa: Formula As

mi-au înflorit!

 eucodonia Adele

 episcia Green Aga

 eucodonia Cascade

episcia

Souad Massi

Mesagerul Sfantului Anton

Ofer 6 numere ale revistei "Mesagerul Sfantului Anton (de Padova)" - revista de spiritualitate a franciscanilor minori conventuali - aparute intre anii 2009 - 2012. Eu le-am citit cu drag si acum pot calatori catre altcineva dornic sa le descopere! Cine este interesat sa-mi lase un mesaj pe nikomofag de pe gmail.com

cavalerul care canta din flaut

v i a t a mea treneaza. cred ca trebuie sa invat ceva din pasul acesta pe loc, care ma indeasa mai cu spor la vale. pot simti un desis de smochini de la o posta, dar inima vietii mele nu o pot adulmeca. undeva, in adanc, ma tem. viata mea a inceput cu un paradox. "te dau, ca sa nu te pierd". invata ceva daca poti, fetito, dar nu cu mintea, cu inima... asadar, inima, din nou... as vrea sa cred ca existi. as vrea sa cred ca in aceasta poveste, a mea, esti cantaretul din flaut... in biserica, si eu cant...

Paco de Lucia

Demi Lovato

i n k, my favourite movie