16 sept. 2012
cavalerul care canta din flaut
v i a t a mea treneaza. cred ca trebuie sa invat ceva din pasul acesta pe loc, care ma indeasa mai cu spor la vale. pot simti un desis de smochini de la o posta, dar inima vietii mele nu o pot adulmeca. undeva, in adanc, ma tem.
viata mea a inceput cu un paradox. "te dau, ca sa nu te pierd". invata ceva daca poti, fetito, dar nu cu mintea, cu inima... asadar, inima, din nou...
as vrea sa cred ca existi. as vrea sa cred ca in aceasta poveste, a mea, esti cantaretul din flaut... in biserica, si eu cant...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu