ceea ce trebuie să se usuce trebuie lăsat să se usuce... degeaba îi pui apă cu dorinţa secretă ca el, acel lucru, să mai reziste un pic, să învie... ştii, uneori ceea ce trebuie să faci este să accepţi cenuşa, dreptul ei de a fi luată de vânt şi libertatea ta de a vedea că propriu-zis tu nu ai rămas cu nimic. şi, de fapt, nici nu ai avut vreodată ceva. doar trufia ta a fost cea care a crezut că poate înhăţa...
aşadar, lasă să se usuce lucrul acela, punându-i apă până la sfârşit...
e dreptul lui...
şi al tău...
