aşadar

ceea ce trebuie să se usuce trebuie lăsat să se usuce... degeaba îi pui apă cu dorinţa secretă ca el, acel lucru, să mai reziste un pic, să învie... ştii, uneori ceea ce trebuie să faci este să accepţi cenuşa, dreptul ei de a fi luată de vânt şi libertatea ta de a vedea că propriu-zis tu nu ai rămas cu nimic. şi, de fapt, nici nu ai avut vreodată ceva. doar trufia ta a fost cea care a crezut că poate înhăţa...

aşadar, lasă să se usuce lucrul acela, punându-i apă până la sfârşit...

e dreptul lui...

şi al tău...

Cartea somnului - de J. Coe

Sâmbăta Morţilor azi... fluviu de nume pomenite în casa Domnului. împreună cu Miih, ca două fructe în copacul timpului, ascultam... mulţumesc frumos!


ce am mai citit: Casa somnului, de Jonathan Coe, o carte care pur şi simplu m-a vrăjit! meşteşug al scrisului ca de bijutier! o recomand cu bucurie. ea e:



acum citesc Cercul mincinoşilor - Poveşti filozofice din lumea întreagă, de Jean-Claude Carrier, pe care mi s-a pus pata de vreo lună şi de negăsit în librării! am comandat-o pe net, iar acum face parte din drăguţa noastră familie. o povestioară din ea:

Unde se află Dumnezeu?

Cineva i-a spus unui mare învăţat hasidic, Yitzak Meir, pe când era copil:
-Îţi dau un ban dacă-mi spui unde se află Dumnezeu.
- Iar eu, a răspuns copilul, îţi dau doi bani dacă-mi spui unde nu se află.

jen corace

Bună seara, domnule Blog!

M-am întors!

Printre copaci tăiaţi şi copaci întregi...

Sunt eu... MoNi...