1 oct. 2007

lumânare aprinsă

îmi plăcea cum îmi vorbeai despre vişini. şi despre mâncare, într-un fel în care simţeam aromele până hăt departe... leuşteanul, pastele, sosurile...

îmi plăcea cum desenai, punând acolo ce-ţi şopteau vântul ori zăpada. drumul spre casă era cel mai greu de făcut, ori poate casa

îmi plăcea când erai veselă şi povesteai debordant despre nimicuri, despre plimbările în Cişmigiu cu păsări pe lac, despre

îmi plăcea când muzica se auzea în biroul tău


acum e atâta linişte, Ilenuţa

2 comentarii:

  1. nu stiu cine e Ilenutza
    Probabil cineva drag tie
    pe care il iei cu tine pe meleaguri ciudate cu mirodenii grele si statui din marmura veche, din aceia din care ne-am facea case sau cutii in care sa ne tinem amintirile , aranjate una cate una ca niste soldati pe un raft, la o expozitie cu soare mult si vant in obraji, iarna fiind aproape , catargele clatinate de fumul din sobe, iar in zare fata aceia pe care nu o cunosc fluturand un steag albastru si un manunchi de floarea soarelui ...

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc din suflet pentru aromele de steag senin si de floarea-soarelui! in numele Ilenutei, multumesc!

    RăspundețiȘtergere

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea