ştii, luna care căzuse în cutia cu pantofi lângă lac
se înalţă iar pe cer!
copacii îşi desfac nodurile de la basmale şi îşi arată
frumoasele lor frunze
încă o dată!
vin alergând să văd dimineaţa cum îşi spală păcatele
aducându-mi-te!
prima lună a noului nostru an, Ma!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu