17 ian. 2007



e Sfântul Antonie cel Mare azi! m-am trezit cu bucurie! Sfântul Antonie mă însoţeşte. Nu-i uit privirea, prima lui privire cu care m-a primit, când Cristina era la Spitalul de Urgenţă. Nu uit visul cu rochia albă care mi-era prea mică, nu mi se potrivea... Da, era ceva ce nu se potrivea, cu toată strălucirea ei albă. Apoi copacul frumos, falnic, prăbuşit fără veste în mijlocul drumului. Tanti Leontina...Simbolul nu lasă loc de lamentări, de forfotă. El pur şi simplu spune.

Sfinte, e ziua ta azi... E ziua când atâtea marţi se adună într-o miercuri ca să fim iar împreună! Mă bucur că înainte cu o săptămănă de ziua mea e ziua ta, la fel cum la o săptămână după mine e ziua lui Mihnea! Sunt la un mijloc de drag!

~ ~ ~

dimineaţă, cu ochii cârpiţi de somn, m-am gândit că nu ştiu unde e săculeţul. m-am dus la sacoşa în care ştiam sigur că a fost. îmi aminteam că am scos dosarul pentru referatul cu animale al lui Cosmin, dar... atât. aveam un gol... o spaimă. când nu îmi găsesc telefonul mobil prin casă, mă sun de pe fix şi, mură în gură, îl găsesc. dar pe el? ia-te după miros, mi-a zis odată Cosmin. l-am căutat în cămară, pe hol, oriunde, la întâmplare. toată casa dormea. mi-e drag, cum de nu ştiu unde e? mă obseda discontinuitatea amintirii. sacoşa, apoi... nici o amintire cu el. până la urmă, am mers în sufragerie şi am aprins lumina, scurt. era pe un scaun! l-am găsit! pentru cât timp*

3 comentarii:

  1. daca eu sunt saculetul...pentru cat timp vrei tu...

    RăspundețiȘtergere
  2. ideea e pentru cat timp am relatia cu el... apoi iar ma ia valul...
    multumesc de popas!

    RăspundețiȘtergere
  3. raspuns care imi indurereaza sufletul...

    RăspundețiȘtergere

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea