Iarna fermecată de Tove Jansson

CARTE/2

Cel mai surprinzător lucru era că micuţa gânganie Salomeea era cu adevărat ataşată de emul. Ea spera mereu să mai poată auzi sunet de corn. Din păcate, emulul era atât de mare şi întotdeauna atât de grăbit încât el n-a ajuns niciodată s-o observe pe Salomeea. Deşi ea se grăbea cât putea de tare, el se îndepărta de ea, pe schiuri, şi când de câteva ori ea ajunse în apropierea muzicii, aceasta se şi terminase, iar emulul se apucase să facă altceva.
De vreo două ori, Salomeea încercase să-i explice emulului cât de mult îl admira. Dar ea fusese într-adevăr prea timidă şi tulburată, şi nici emulul nu ştiuse nicodată să asculte.
Astfel, nimic important nu fusese spus.

* din cărticica Iarna fermecată de Tove Jansson/ Editura Echinox