17 ianuarie

Sfântul Antonie cel Mare

pentru mine, ziua de azi se deschide cu prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare!

simbolurile zilei de azi se adună în numele tău, Sfinte, ca nişte pârâiaşe de lumină!

vin şi îmi înmoi faţa, chemându-te şoptit

în deşert, în arbori,

în viaţa mea care e şi deşert, şi arbori...

*

am primit pe mail de la Cristina, căreia îi mulţumesc din suflet, o mărturie în viaţa unui om a minunatei atingeri a Sfântului! iat-o:

Sfântul din camera de spital

(publicată în Formula As)

poze de familie... familia de la serviciu adică!
Cristina, Octav, domnul Mugur, domnul Ilie, Alina!...

...plus Ramona şi subsemnata mititică!...

mai apar: Alex, Cristi-cocoţatul şi în dreapta Cristi-sportivul!

nu e echipa completă, ar mai fi domnul Urjan, şeful nostru de departament, şi domnul Ghelbănoiu!

adorabila Lizuca,

pe valuri înspumate de zăpadă!

*e căţeluşa Doiniţei!*

Daria!

Floricica-soarelui în zăpadă!

micuţa Moni

abia aşteptam să ajung să văd ce a mai scris micuţa Moni! trebuie să spun că descoperirea blogului ei la sfârşitul anului trecut mi-a bucurat inima! şi motoul ei, şi pasărea de întâmpinare! mi-ar plăcea să pună şi fotografii. şi, Moni, mi-ar plăcea să-ţi văd scrisul! literele, cuvintele, înclinarea (pesemne ca deocamdată caietul de scriere e tip I!)

~

voiam să pun poze cu noi, dar între timp am pierdut cablul de descărcare aparat foto-calculator! ieri a fost o zi de basm! Cosmin a stat afară 5 ore! şi ar mai fi stat! şi el, şi Mih înotau în zăpadă! parcul era neatins şi zăpădos-pufos!

GRĂDINA EDENULUI

~

îmi doresc în Noul An să recapăt simbolurile.

poezia e unul dintre simbolurile pe care le-am pierdut.

cum poţi pierde ce n-ai avut nicicând, m-a întrebat scutecul de lână.

mi-era bine să ştiu că am, am răspuns, când mai trecuse o vreme.

o auzeam cum sărea din piatră în piatră, jumătate desculţă. şi cum i se umplea cealaltă parte, sub acoperişul rozariului

mi-e bine când dorm cu capul în poala ta, pentru că ştiu că în mâna stângă ai un piepten. pieptenul e un simbol al pădurii, o răceală când lumile se despică în două. şi fiecare jumătate în încă două... şi iar

un paner gol ducea scufiţa roşie, veselă în drumul ei. golul a înghiţit lupul, fredona ea, încrezătoare.

căsuţa din pădure, ca orice căsuţă, adăpostea puii de lup, la nord. cei trei iezi dereticau estul de vest.

Naşterea lui Iisus ne aduce vestea
Că în scutece se naşte Povestea
Smerită şi atât de frumoasă
Cu magi şi păstori
Şi o inimă deasă
Ca o pădure -

Acum adormită
Şi acum trezită,

În zorii stelei
Şi în poala ieslei...


SĂRBĂTORI FERICITE!