)*(

apoi, culorile s-au intors din nou in viata mea

^^^

nu mi-e frică de rai, nu mi-e frică de iad,
dar mă tem că voi fi întrebată:

ai trăit din plin? 

(^)

drojdiei, ca sa creasca, ii trebuie caldura si putin dulce... si apa...
oare noi suntem altfel? fermentul e aproape, chiar daca uneori bajbaim dupa el ca orbii... iar de lacrimile ori apa proaspata de izvor ne voi insoti, sa ne dam voie sa fim fragili,...umani,... ne vom frange ca painea si vom rasari ca bobul de grau...

<>

desprăfuită, sunt părtaşă prospeţimii lumii.

sunt la fel ca apa ce se scurge sub jgheab,

ca tufa de forsithia,

ca oraşul gri.

sunt plină de lumină

^

viaţa -

bolovani grei de pământ,

şi mlădiţe, 

şi mierle...

*

oare cat ii ia unei lacrimi sa traverseze un obraz? stii?

sunt fructul negru al primaverii. o adiere mi-ar fi de ajuns