ce imi poate vadi orhideea de care sunt legata simbolic:
ca nu e suficient sa te muti intr-o casa roz, transparenta, mai mare, cu farfuriuta in ton...
ca poti arata bine, aparent bine, cu frunze lucioase si inselatoare, dar de fapt fundatia e zob. acolo, in pamant, intre scoartele bucati-bucati, pe teritoriul nevazut, in viscerele adancului,
radacinile pot fi nesigure, putrezite, in diverse faze de moarte... m-am uitat azi la ea si mi-a fost atat de mila... am taiat pe rand radacinile ei putrezite, oribile, si am avut senzatia ca nu o sa mai ramana nimic! dar ma gandeam: eu sunt vie, am mers mai departe cu viata mea desirata, iar ea este eu la varsta de 3 ani... macar aparent ea trebuie sa reziste... si am curatat putregaiul negru, l-am racait, am facut curat si a mai ramas O SINGURA RADACINUTA... una singura, mititica... si mi-a tasnit intrebarea: oare care a fost in tine, Moni, timp de atatia ani, radacina puternica, desi fragila, pe care s-a sprijinit viata ta? si am senzatia ca nu a tinut de mine... ea, radacina, a avut mila sa ma sustina, nu stiu cum... zilele trecute, cand i-am pus apa si nu stiam in ce hal sunt radacinile ei, m-am gandit: astea sunt lacrimile mele...
m-am gandit azi ca nu stiu cum sa o ajut... ca nu stiu cum sa vindec rana, dupa ani si ani... dar vad ca ea imi arata... primul pas: curata-mi radacinile, asta mi-a zis.
i-am schimbat azi scoarta din nou, si ghiveciul... acum sta intr-un pahar transparent mai mic. in definitiv, si ea e mica... mica-Moni...
m-am gandit azi ca nu stiu cum sa o ajut... ca nu stiu cum sa vindec rana, dupa ani si ani... dar vad ca ea imi arata... primul pas: curata-mi radacinile, asta mi-a zis.
i-am schimbat azi scoarta din nou, si ghiveciul... acum sta intr-un pahar transparent mai mic. in definitiv, si ea e mica... mica-Moni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu