stii ce mi se pare cumplit in mine? imbinarea asta perfecta, bazata pe FRICA. frica de a nu pierde, frica de singuratate, teama ca puii mei sa nu pateasca ceva, frica de a nu ma descurca material, frica de necunoscut... toate aceste frici au dus in mine la aliante, la puzzle-uri imbinandu-ni piesele la micron, pentru ca edificiul sa reziste. sa rezistam eroic, altfel fiecare dintre noi se va narui necrutator. ma uit la mandalele mele si vad ceva monstruos de armonios, dureros de egal "cuminte', in limitele unei educatii nivelatoare. dar unde e griul de dedesubt? apa, lipsa fundatiei? unde sunt?

M., nu o sa vina nimeni sa restaureze in tine ceea ce doar tu poti si trebuie sa faci. razboiul a fost al tau. si camera in care te-ai intepat in ac. singura va trebui sa inviezi, ca sa poti salva tot ce pare amortit si fara viata: copacii, penele, cainii voiosi si credinciosi, apele pline de pesti.... oamenii... 

este teritoriul tau interior, M.

hai...