scrisorar

citesc o carte despre iubire, frumoasa rau. s c r i s o r a r. adica o citesc si mi se face rau de iubirea lor, de iubirea aceea... mi se pare foarte posibila aceasta carte, atat de iubitoare, atat de a lor...
eu stiu ca se poate trai si fara aceasta poezie, dar atat de, atat de sarac...
dar stiu si ca fara Acea-Poezie-Viata-Fata-Catre-Fata nu se poate trai, nu se poate respira cu adevarat...
multa vreme m-am gandit la mine cea de la 3 ani, la mama si am simtit ca nu pot merge inainte...
multa vreme m-am gandit sa te astept, pe tine cel nestiut...
si mai multa vreme m-am scaldat in absurduri care mai de care mai grotesti, uitand ca Jacques Salome m-a avertizat ca viata e pretioasa....
iar acum boala tatei m-a adus la acest prag, care pentru mine e un un fel de koan. viata deversandu-ma aici e koanul in sine, fara surle si trambite... "fara iesire", asta aud... e un clivaj in mine, de cand ma stiu: intre bogatia vietii, care tasneste din toate partile, si blocajul meu, care nu curg de nicaieri... intre oasele transparente si atat de frumoase ale parintelui Ilie Lacatusu si carnea care colcaie in mine, intr-un bazar fara rost...
Sf. Xenia, cu basmaluta ei din care se prelinge o suvita, paseste si depaseste obstacolele, cu mila si blandete. e sfanta din ziua mea de nastere...