"29. Trei părinţi aveau obiceiul de mergeau la fericitul Antonie în fiecare an. Şi doi îl întrebau pentru gândurile lor şi pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, nimic întrebându-l. Iar după mult timp i-a zis avva Antonie: „Iată, de atâta timp vii aici şi nimic nu mă întrebi!“ Şi răspunzând fratele i-a zis: „Destul îmi este şi numai să te văd, părinte“."

"31. Un frate a fost acuzat pe nedrept în mănăstire pentru desfrânare şi sculându-se a mers la avva Antonie. Şi au venit fraţii de la mănăstire ca să-l vindece (mângâie) şi să-l ia (dobândească), şi au început să-i zică: „Aşa ai făcut“. Iar el se apăra zicând: „Nimic de acest fel nu am făcut“. Iar, după întâmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, zis Kefala, şi a spus o pildă ca aceasta: „Am văzut pe malul râului un om băgat în noroi până la genunchi şi venind unii să-i dea mâna, l-au afundat până-n gât“. Şi a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: „Iată un om adevărat, care poate să vindece şi să mântuiască suflete“. Deci umilindu-se ei de cuvintele bătrânului, au pus metanie fratelui. Şi, îndemnaţi (încurajaţi) de Părinţi, l-au luat pe frate la mănăstire."

*de pe http://www.pateric.ro/, mai precis de aici*