Etty Hillesum

"Viaţa şi moartea, suferinţa şi bucuria, băşicile picioarelor învineţite, iasomia din spatele casei, persecuţiile, atrocităţile nenumărate, totul, totul este în mine şi formează un ansamblu puternic, îl accept ca pe o totalitate indivizibilă şi încep să înţeleg din ce în ce mai bine – pentru propriul meu folos, fără a o putea explica încă altora – logica acestei totalităţi. (…) Viaţa este frumoasă şi plină de sens în absurditatea ei, cu condiţia să ştim să înlesnim un loc pentru tot şi să o purtăm întreagă în noi în unitatea ei; atunci viaţa, de o manieră sau alta, formează un ansamblu perfect. De îndată ce refuzăm sau vrem să eliminăm anumite elemente, de îndată ce ne urmăm bunul nostru plac şi capriciul nostru pentru a admite un aspect al vieţii şi a-l respinge pe altul, atunci viaţa devine într-adevăr absurdă: de îndată ce ansamblul este pierdut, totul devine arbitrar."

(E. HILLESUM, Une vie bouleversée, Paris, Seuil, 1985)
(fragment preluat de pe http://www.ceruldinnoi.ro/)