21 oct. 2009

caietul cu scoarţe roşii/ pag. 125

"- Ce să fac, părinte? Sfătuieşte-mă!
Bătrânul ascet şi-a pus mâna pe creştetul meu.
- Fiule, ai răbdare, nu te grăbi, graba e una din capcanele diavolului. Aşteaptă liniştit, cu încredere.
- Cât să aştept?
- Până când izbăvirea se va coace înlăuntrul tău. Strugurii acri au nevoie de timp ca să se facă dulci ca mierea.
- Şi cum o să ştiu, părinte, când strugurii acri vor fi dulci ca mierea?
- Într-o dimineaţă când o să te scoli şi-o să vezi că lumea s-a schimbat. Dar nu lumea se va schimba, fiul meu, ci tu vei fi acela care se va fi schimbat; salvarea s-a copt înlăuntrul tău."

(din cartea "Raport către El Greco" de Nikos Kazantzakis)

cu dor de Mo!

Un comentariu:

  1. impartasit dor!

    gand folositor,azi,la Dalles:
    "Culpabilizarea e Iadul.
    Cainta e Raiul."
    (citez pe d-l prof.Mario Sorin Vasilescu)

    RăspundețiȘtergere