2 apr. 2009

Un pământ nou - de Eckhart Tolle

"De curând mi-a arătat cineva broşura anuală a unei mari organizaţii spirituale. Răsfoind-o, am fost impresionat de gama largă de seminarii şi ateliere interesante. M-a dus cu gândul la un bufet suedez, unde ai de ales dintr-o varietate uriaşă de mâncăruri ademenitoare. Persoana respectivă m-a întrebat dacă aş putea recomanda unul sau două cursuri. „Nu ştiu”, i-am răspuns. „Par toate atât de interesante. Dar ştiu despre acestea”, am adăugat. „Conştientizează-ţi respiraţia ori de câte ori poţi, oricând îţi aduci aminte. Fă acest lucru timp de un an şi efectul transformator va fi mai puternic decât cel al frecventării tuturor acestor cursuri. Şi este gratis.”Conştientizarea respiraţiei îndepărtează atenţia de la gândire şi creează spaţiu. Aceasta este una din modalităţile de a da naştere conştiinţei. Deşi conştiinţa există deja în toată deplinătatea în dimensiunea nemanifestată, noi suntem aici ca să aducem conştiinţa în această dimensiune.
Deveniţi conştienţi de respiraţia voastră. Observaţi senzaţia pe care o produce suflul. Simţiţi aerul intrând şi ieşind din corp. Observaţi cum se dilată şi se contractă uşor pieptul şi abdomenul în timpul inspiraţiei, respectiv al expiraţiei. O singură respiraţie conştientă este suficientă pentru a crea un spaţiu acolo unde înainte era o succesiune neîntreruptă de gânduri. O singură respiraţie conştientă (două sau trei sunt chiar mai bune), efectuată de mai multe ori pe zi, reprezintă un mod excelent de a aduce spaţiu în viaţa voastră. Chiar dacă aţi medita asupra respiraţiei timp de două ore sau mai mult — aşa cum fac unii oameni —, doar de o singură respiraţie trebuie să fiţi conştienţi şi doar de o singură respiraţie puteţi fi conştienţi. Restul este amintire sau anticipare, adică gândire. Respiraţia nu este ceva ce faceţi voi, ci ceva ce se întâmplă şi ai cărei martori deveniţi voi. Respiraţia se întâmplă de la sine. Inteligenţa din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveţi voi de făcut este să urmăriţi cum se întâmplă. Nu este implicat niciun efort şi nicio încordare. Observaţi, de asemenea, intervalul scurt în care respiraţia încetează, în special momentul de nemişcare de la sfârşitul expiraţiei, înainte de următoarea respiraţie.
Respiraţia multor oameni este nefiresc de superficială. Cu cât deveniţi mai conştienţi de respiraţie, cu atât se restabileşte profunzimea ei naturală.
Deoarece respiraţia nu are formă ca atare, din timpuri străvechi a fost echivalată cu spiritul — Viaţa unică fără de formă. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”. Termenul german pentru a respira — atmen — este derivat din străvechiul cuvânt indian (sanskrit) Atman, care înseamnă spiritul divin interior sau Dumnezeul dinăuntru.
Faptul că respiraţia nu are formă este unul dintre motivele pentru care conştientizarea respiraţiei reprezintă o modalitate extrem de eficientă de a aduce spaţiu în viaţa voastră, de a genera conştiinţă. Ea reprezintă un excelent obiect de meditaţie tocmai pentru că nu este un obiect, nu are formă. Un alt motiv îl reprezintă faptul că respiraţia este unul dintre cele mai subtile şi aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care, conform celor spuse de Nietzsche, dă naştere „celei mai mari fericiri”. Că practicaţi sau nu conştientizarea respiraţiei ca pe o meditaţie formală propriu-zisă depinde de voi. Dar meditaţia formală nu înlocuieşte aducerea conştiinţei spaţiului în viaţa voastră de fiecare zi.
Conştientizarea respiraţiei vă obligă să trăiţi în momentul prezent — cheia transformării interioare. "
(ECKHART TOLLE - Un pământ nou, Capitolul 8: Descoperirea spaţiului interior, Editura Curtea Veche)