2 ian. 2009

Noul An

/yelena dolgova/

Noul An a venit! strigă copiii...


Pe vremea când celălalt an era şi el nou şi se numea Noul An-Acela, întâmpinându-l am avut aşa viziunea lui: un copac care creştea pe orizontală, vedeam tubul trunchiului său şi zilele care se ramificau, ca nişte cămăruţe...


Noul An-Acesta îmi pare o masă densă, ca o ceaţă, mai puţin dezvăluibil cu simţurile cunoscute, ci mai mult cu acelea secrete, ambigue, care ţin de intuiţie şi de încredere în viaţă... pare un an mai misterios, căci ne va strânge şi din noi vor picura esenţe care ne vor ajuta să vedem. vom vrea oare să vedem? vom putea? sper că da!...


Anului care a trecut îi mulţumesc pentru că a fost bun ca o mănuşă care m-a oglindit. m-a scuturat dureros de cel puţin două ori, şi nu m-am trezit. încă dorm, pentru că mi-e frică să stau trează în mijlocul furtunii şi al liniştii. nu am fost mai tolerantă, multe s-au dovedit în mine insuportabile, cum au ieşit la lumină din vizuinile lor...


în Noul An-Acesta aud că va fi o criză. o criză seamănă cel mai bine cu mine cea de acum. poate că ea, criza, îmi va dezvălui ce nu am avut curajul să privesc în vreme de pace. lucrul acela preţios - sau nepreţuit, cum vrei să-i spui...


Noul An a venit! Noul An a venit! strigă copiii rostogolind mărgele care nu se poticnesc, ci alunecă graţios pe firul corzii care ne ţine pe toţi...