"În căsătorie, celălalt mă confruntă cu limitele propriei mele fiinţe. Cu o ingeniozitate uimitoare, păcălind toţi paznicii, ajunge să intre în culise. Nu îi este de ajuns să mă vadă pe scenă, jucând rolul aşa cum pot, trăindu-mi partea de viaţă diurnă, vizibilă, vrea să intre şi în culise, acolo unde fardul se amestecă, tăcut, cu sudoarea, unde vulnerabilitatea este maximă, unde copilul din adâncuri, la adăpost de privirile celorlalţi, se ghemuieşte epuizat. Exact în momentul în care vrem să ne plângem: "Oh, nu, nu acum!", celălalt este deja în faţa uşii.
Şi, cu o siguranţă de somnambul, dacă e vorba despre o confruntare, va pune degetul pe rană, oricât de ascunsă ar fi aceasta, poate ignorată până acum chiar de cel care o poartă.
Oare de unde are această dexteritate incredibilă? Prin ce talent celălalt are astfel acces la camera noastră secretă?"
^din cărticica "Elogiul căsătoriei, al fidelităţii şi al altor nebunii..."de Christiane Singer, apărută la Editura Ascendent^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu