Doamne, uimeşte-mă!
cu bogăţia lumii tale, cu freamăt...
acolo unde nu mai văd soluţii, presară-mi un fir.
şi încă unul, ca vrejul lui Jack, până la soare...
uimeşte-mă cu tot ce eşti!
cu prospeţime şi foaia pliată din care nu ştiu ce va ieşi:
un elefant ori poate o floare...
ştii? am în inimă un smochin şi e aşa temător! uimeşte-l...
cu pilda smochinului roditor, rătăcit a mirare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu