Dulcea inconştienţă a veşnicei reveniri
de Mihail Vârghişanu
I se ivise în faţă o lume
continua să meargă nestingherit
I se iviră-n faţă o vamă
un munte, dealuri, un râu
le traversase cu-o fluturare
de prinţ
I se ivi aevea un gard
deşi nu-l împiedică, trecându-l
l-atinse o şfichiuire bizară
I se ivi în faţa ochilor casa
şi, plutind în dulcea inconştienţă
a veşnicei reveniri, opri
cu comportamentul cel mai firesc
reverenţei, intră
"Miroase a mere, prinţe, a fân"
Dezveli o icoană, la geam
puse câteva firimituri de pâine
întrebând ce mai fac rândunicile
apoi constată că deşi a călătorit
în numele transfigurării de înger
neştiut
cum e gândul
îl dă de gol toată curtea: plopii
grădina cu meri
zâna, zmeul - o-ho!
şi caii în şa aşteptându-l
(din volumul Măştile fugarului, apărut la Editura Tritonic)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
Cu puterea Duhului Sau cel Sfant, El inainteaza in viata noastra De jos in sus, toate il invoca pe de sus in jos Intalnirea e prefacer...
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
m-am refugiat la Sfânta Vineri, pe fundul lacului. sunt o făptură a mâlului. ca odinioară Cosmin, îl caut pe Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu