26 feb. 2008

Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi - de Thomas d'Ansembourg

am găsit în cartea Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi de Thomas d'Ansembourg un fragment care reflectă aşa mult nevoia mea de schimbare pe mai toate planurile, şi pe care încă nu o pot face! mă simt băltită şi nefericită, de exemplu, la jobul pe care îl am pentru că simt că alta e vocaţia mea (măi măi!), dar mă agăţ de mama focului de scaunul pe care îl ocup, găsind toate avantajele posibile şi imposibile pe care le am rămânând aici! of!

iată fragmentul-oglindă:

O viaţă nouă, asta ne dorim, dar voinţa, care face parte din viaţa noastră trecută, nu are pic de forţă (adică vreau, dar nema putirinţa! - nota mea). Suntem asemenea acelor copii care ţin strâns o bilă în mâna stângă şi nu-i dau drumul decât după ce se asigură că primesc ceva în schimb în mâna dreaptă: ne-am dori o viaţă nouă, dar fără o să pierdem cu totul pe cea veche. Nu vrem să ne confruntăm cu momentul trecerii, nu vrem să rămânem cu mâna goală...

4 comentarii:

  1. In ceea ce ma priveste nu de mana goala imi este frica, ci de momentul in care ai reusit sa-ti schimbi jobul si desi oferi, cel care primeste
    te face sa simti ca ti s-a dat de pomana.
    Este dificil sa pornesti la vanatoarea unui job mai bun, intr-o lume in care criteriile de performanta sunt in special relatiile, varsta, imaginea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ada, numele tau m-a trimis la filmul Pianul, care imi place foarte mult!
    La mine, in privinta jobului, blocajul vine dintr-un conflict cu ceea ce fac. Aparent, din afara privind, totul ar trebui sa fie ideal pentru mine: atmosfera la serviciu e buna, conditiile de munca sunt bune, am intelegere cand trebuie sa dau fuguta la copii, si totusi ma simt moarta! Nu imi place ceea ce fac, n-am elan, entuziasm... Of
    La tine o fi taman pe dos: ai elan, pui suflet, si nu ti se raspunde asa cum ar trebui! Ce ne facem?

    RăspundețiȘtergere