20 dec. 2007

Bernadeta, fetiţa de la Lourdes - de Teresio Bosco

... cu Bernadette Soubirous în inimă!
...fetiţa de la Lourdes...

''- Doamnă, voiţi să aveţi bunătatea de a-mi spune cine sunteţi?
După a treia oară a surâs şi, ridicând mâinile şi împreunându-le la piept, mi-a răspuns:
- Eu sunt Neprihănita Zămislire.
Bernadeta nu ştia ce înseamnă asta, dar în urmă cu patru ani, la 8 decembrie 1854, papa Pius al IX-lea, la Roma, proclamase dogma Neprihănitei zămisliri a Maicii Domnului: Preasfânta Fecioară Maria, din prima clipă a existenţei sale, de la concepere, nu a fost atinsă de umbra păcatului strămoşesc.
Terminându-se extazul, după ce a povestit ceea ce doamna îi spusese, s-a adresat fiicei domnului Estrade şi a întrebat-o ruşinată de a fi aşa de neştiutoare:
- Domnişoară, ce vor să spună aceste cuvinte: Neprihănita zămislire?
Imediat după ce s-au aflat aceste cuvinte, s-a răspândit repede ştirea că doamna în alb era Preasfânta Fecioară Maria. A izbucnit un entuziasm incredibil. Invocaţia:
"O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine"
era repetată cu glas tare de către toţi.
"Întâlnindu-se pe stradă, locuitorii din Lourdes îşi strângeau mâinile - a scris un martor ocular - şi se felicitau reciproc ca pentru un eveniment familial fericit.""

(din cărticica Bernadeta, fetiţa de la Lourdes, de Teresio Bosco,
de la librăria mea de suflet Pauline)


(PS şoptit, pentru Moşul:
mi-aş dori aşa de mult să ajung la Lourdes, pe urmele fetiţei!)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu