4 iul. 2007

23 martie 2004

imagine din ultimele zile: mănuşa întoarsă pe dos, ca o membrană

vis: trebuia să fotografiez oile albe din turmă. turma plecase înainte. eu o căutam. într-un părculeţ am întâlnit o capră neagră, era debusolată, şi ea căuta turma. am ajutat-o să iasă din parcul-ţarc. în acelaşi timp, lângă mine a apărut un râs. el căuta capra. am ajuns apoi lângă nişte blocuri. pe scări erau câţiva oameni, cu câteva oi. aha, mi-am zis, ele sunt aici, în siguranţă, dar unde e turma? căţărat pe o maşină, a apărut în vis fratele meu. i-am spus că trebuie să fotografiez oile albe din turmă. aaa, mi-a zis, au luat-o într-acolo... şi mi-a arătat un lan copt, cu un drum la mijloc, ca o cărare prin nişte plete bogate, aurii. da, mi-am zis, pe aici au luat-o! şi contemplam frumuseţea de nedescris. şi... atât! pentru că, o dată ce-am avut certitudinea că oile albe au apucat-o pe drumul cel tulburător, mi-a fost de ajuns şi n-am mai mers până la capăt, să le fotografiez. deci n-am întâlnit frumoasele oi albe, din turma de nea...

( dacă le-aş fi zărit cred că aş fi scăpat aparatul pe jos!
era marţea trecută, o dragă noapte de Sf. Anton.)

mulţumesc.

Un comentariu:

  1. Mergi pe drumul din lan pana la capat... nu se stie ce gaseti!

    RăspundețiȘtergere