a trecut o săptămână! SĂPTĂMÂNA adică!... unică, bogată în trăiri şi neaşteptată
am avut o tentativă de a-mi schimba locul de muncă! mi-am luat aşadar o zi de concediu şi am purces în explorare la posibilul nou loc. era într-o tipografie! care minunată tipografie scotea minunate publicaţii ca pe nişte fluvii noi şi moderne. tânjeam să privesc întruna cum ieşeau ca pâinea din cuptor, pe serpentine ameţitoare. ce trebuia să fac eu aici? să scot facturi pentru diverse comenzi, să perii adresele beneficiarilor pe care să le trec într-un progrămel, să introduc diverse în computer... unde e chestia de vocaţie, fetiţo? mă întrebam ca o toantă. şi pentru că n-am reuşit să-mi răspund la întrebare până am ajuns acasă prin arşiţa de foc, nu m-am mai dus. ba am fost şi aşa de laşă că nu am vorbit măcar telefonic cu Mihai, ci i-am trimis un sms în care mă scuzam că sunt tembelă, dar că nu pot... (apropo de vocaţie, cred că e doar o gogoriţă inventată de mintea mea care uneori e ca o floricică nevinovată)
surpriză! am făcut chifteluţe împreună cu Ma! de fapt, e prima dată când fac chifteluţe, iar Ma a fost deosebit de gingaş ca să nu mă simt prost! meritul meu? am pus multă verdeaţă, cum visam eu de mult să mănânc aşa
surpriza 2! am făcut ardei umpluţi cu orez, cu căpăcele de roşii, cum îi plăcea mamei lui Ma. din nou am avut un rol neînsemnat, Ma e un bucătar desăvârşit, depun mărturie! miroseau aşa bine ardeii noştri, la final, după ce i-am înecat în sos de roşii cu mirodenii! i-am salvat apoi în farfurie, cu bucurie!
vineri am fost la Pauline! la Librăria Pauline, unde am avut un moment de suspans emoţional cănd am zărit o carte cu viaţa Terezei Neumann, mistica creştină care mi-a mişcat fiecare milimetru al fiinţei! nu pot să cred: Tereza Neumann vine pe linia de credinţă a micuţei Tereza de Lisieux, la fel ca şi Maica Tereza de Calcutta! trei Tereze care mă uluiesc, mă tulbură, mă binecuvântează. cartea se numeşte: Teresa Neumann, de Paola Giovetti. nu pot descrie în cuvinte ce am citit. pur şi simplu TAC... citiţi cartea!!!
16 iul. 2007
6 iul. 2007
între a pleca şi a rămâne
dacă ar fi să avem nişte obiecte în comun, ştii ce aş vrea? un pick-up şi un fier de călcat! să nu mă întrebi de ce
o să caut într-o carte de bucate veche reţete culinare simple şi bune. coana preoteasa mă învăţase să fac paste cu mazăre şi sos bechamel. aş mânca ciorbă cu mult leuştean în preajma ta
cineva să te întâmpine, aşadar. să-ţi sără de gât. e încă neîmplinitul nostru an
Mih va fotografia pisoii, Mih e un licurici de pisoi
Cos va juca fotbal cu Alex şi Sorin şi va da de mâncare la porci
va fi foială, se va povesti. la ţară, desigur
casa va respira cu mult mai puţine nări.
va respira iubire
4 iul. 2007
23 martie 2004
imagine din ultimele zile: mănuşa întoarsă pe dos, ca o membrană
vis: trebuia să fotografiez oile albe din turmă. turma plecase înainte. eu o căutam. într-un părculeţ am întâlnit o capră neagră, era debusolată, şi ea căuta turma. am ajutat-o să iasă din parcul-ţarc. în acelaşi timp, lângă mine a apărut un râs. el căuta capra. am ajuns apoi lângă nişte blocuri. pe scări erau câţiva oameni, cu câteva oi. aha, mi-am zis, ele sunt aici, în siguranţă, dar unde e turma? căţărat pe o maşină, a apărut în vis fratele meu. i-am spus că trebuie să fotografiez oile albe din turmă. aaa, mi-a zis, au luat-o într-acolo... şi mi-a arătat un lan copt, cu un drum la mijloc, ca o cărare prin nişte plete bogate, aurii. da, mi-am zis, pe aici au luat-o! şi contemplam frumuseţea de nedescris. şi... atât! pentru că, o dată ce-am avut certitudinea că oile albe au apucat-o pe drumul cel tulburător, mi-a fost de ajuns şi n-am mai mers până la capăt, să le fotografiez. deci n-am întâlnit frumoasele oi albe, din turma de nea...
( dacă le-aş fi zărit cred că aş fi scăpat aparatul pe jos!
era marţea trecută, o dragă noapte de Sf. Anton.)
mulţumesc.
vis: trebuia să fotografiez oile albe din turmă. turma plecase înainte. eu o căutam. într-un părculeţ am întâlnit o capră neagră, era debusolată, şi ea căuta turma. am ajutat-o să iasă din parcul-ţarc. în acelaşi timp, lângă mine a apărut un râs. el căuta capra. am ajuns apoi lângă nişte blocuri. pe scări erau câţiva oameni, cu câteva oi. aha, mi-am zis, ele sunt aici, în siguranţă, dar unde e turma? căţărat pe o maşină, a apărut în vis fratele meu. i-am spus că trebuie să fotografiez oile albe din turmă. aaa, mi-a zis, au luat-o într-acolo... şi mi-a arătat un lan copt, cu un drum la mijloc, ca o cărare prin nişte plete bogate, aurii. da, mi-am zis, pe aici au luat-o! şi contemplam frumuseţea de nedescris. şi... atât! pentru că, o dată ce-am avut certitudinea că oile albe au apucat-o pe drumul cel tulburător, mi-a fost de ajuns şi n-am mai mers până la capăt, să le fotografiez. deci n-am întâlnit frumoasele oi albe, din turma de nea...
( dacă le-aş fi zărit cred că aş fi scăpat aparatul pe jos!
era marţea trecută, o dragă noapte de Sf. Anton.)
mulţumesc.
3 iul. 2007
din lumea mail-urilor răcoroase
..............................................................................
Sprâncenuţa, nu ştiu cum găsim profiterol...
O altă îngheţată bună?
..............................................................................
Sprâncenuţa, nu ştiu cum găsim profiterol...
O altă îngheţată bună?
..............................................................................
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
Am reusit sa ajung sambata trecuta la P arintele Ilie Lacatusu ! A fost o experienta tare emotionanta. Am ajuns in jurul orei 14.30 si...
-
Gheorghe Motorca (Cabinetul "Farmacia Verde" - Oradea) "Extractele noastre au un potential fantastic de intarire a sistemului...