Joia Mare
El are picioarele lor de salvat, spălându-le, îmbrăţişându-le
El are o cină de împărtăşit şi ochi buni pentru fiecare
El are inimile lor de iubit, când pare că pleacă fără de întors
El are o cruce şi un spin
un suspin
El este uns cu mirodeniile alor lui
şi coboară
coboară...
(mă sperie liniştea asta, Tată,
când durerea stă în loc fără năframă!)
printre lacrimi,
femeia vesteşte:
L-am văzut!
este!
Hristos a înviat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu