Joia Mare


El are picioarele lor de salvat, spălându-le, îmbrăţişându-le
El are o cină de împărtăşit şi ochi buni pentru fiecare
El are inimile lor de iubit, când pare că pleacă fără de întors
El are o cruce şi un spin
un suspin
El este uns cu mirodeniile alor lui
şi coboară
coboară...
(mă sperie liniştea asta, Tată,
când durerea stă în loc fără năframă!)

printre lacrimi,
femeia vesteşte:
L-am văzut!

este!

Hristos a înviat!