19 apr. 2007

arta de a asculta

Ieri am fost la Sala Dalles, pe negândite! Mama m-a încurajat! (Mulţumesc!)
Cum tema de anul acesta este arta de a asculta, s-a discutat despre ce anume ne declanşează rezistenţa la a asculta. Nasc rezistenţă exprimări de genul:

- eşti un om neînsemnat, eşti un nimic
- greşeşti întotdeauna, mereu faci greşeala asta
- cu tine nu se poate înţelege omul
- niciodată nu eşti atent când îţi vorbesc
- eşti un nesimţit
- eşti capricios
- neglijentule!
- şleampătule!
- eşti un ipocrit!
- eşti jalnic!
- m-am înşelat în privinţa ta, eşti un om slab
- mincinosule!
- bădăranule!
- eşti lamentabil
- plângăciosule!
- eşti stupid!
- tu niciodată nu spui adevărul, nu îmi dai dreptate, nu mă asculţi etc.
- tu întotdeauna te grăbeşti, faci aşa etc.

Dacă cineva ţi se adresează sub una din formele menţionate, observă PRIN CE te deranjează ; în acelaşi timp, dacă tu foloseşti asemenea exprimări, gândeşte-te bine, CĂCI tot ce ne face să punem la punct pe cineva reprezintă de fapt proiecţia părţii pe care nu o putem suporta în noi înşine! aşadar 1. caut să mă dezbar de jumătatea pe care o blamez în mine proiectând-o în celălalt, DAR 2. inconştient, caut să intru în legătură cu ea, pentru că are ceva de spus! (şi dacă aş asculta...)

În porţii mici - de 10 secunde la început- ASCULTĂ, când îţi aduci aminte, în jur. nepărtinitor, în/din toate direcţiile. sunetul prioritar să nu-ţi fure atenţia, neglijând astfel direcţiile mai tăcute. pentru asta trebuie să fim centraţi! poate că aşa se naşte echidistanţa: cu bunăvoinţa unor porţii mici şi perseverenţă!

E foarte uşor să vorbim, dar aşa greu să ascultăm!

Nu trebuie să suportăm viaţa. Trebuie s-o trăim!

2 comentarii:

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea