Trandafirul...

... iesisem cu baietelul cel mic de la Spit. G. Alexandrescu, de la o injectie de moldamin. era seara, mergeam spre casa. era o tihna a orasului care se pregatea de somn. atunci am trecut pe langa un trandafir care era pe jos, pe asfalt. era alb si scuturat aproape tot, vestejit. nu stiu de ce am simtit nevoia sa ma aplec si sa-l ridic - miezul si vreo doua petale molesite. l-am dus la nari. ei bine, am crezut ca intepenesc de frumusete! era numai miros, intelegi? un miros care se daruia , care exista pur si simplu, nescuturat, de la inceputul timpurilor. parca el, trandafirul, fusese construit pornind de la miros! asa ceva nu mai simtisem niciodata pana atunci in viata mea de om ...