să ştii că m-am hotărât să-ţi scriu ca să ai de unde să mă iei. să nu zici: eşti de negăsit, fetiţo, nici urmă de numele tău.
ei bine, îţi întind o nadă, până la castel n-ai cum să te rătăceşti. iar eu nu am cum să mă înţep într-un fus în pădurea adormită.
asta e prima zi.
urmăreşte-mă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu