hai!

să ştii că m-am hotărât să-ţi scriu ca să ai de unde să mă iei. să nu zici: eşti de negăsit, fetiţo, nici urmă de numele tău.
ei bine, îţi întind o nadă, până la castel n-ai cum să te rătăceşti. iar eu nu am cum să mă înţep într-un fus în pădurea adormită.

asta e prima zi.
urmăreşte-mă!