follow me

22 dec. 2006

CRĂCIUN FERICIT,

CU FREAMĂT!!!

Să trăim Povestea!...

19 dec. 2006

*
pe genunchii păstorului, cerul moale îşi lasă copilul
la vale

*

15 dec. 2006

....
să nu crezi că floarea de regina-nopţii peste care
a căzut promoroaca nu va mai înflori

.............
val peste val, sticloasă blana, fulg încălzi

.................................
cărări de beteală ca mieii turmei, lupului tundere zi după zi
în gene îngerii ridică-ne pleoapa
de-a ne uimi

.........................................................................................

14 dec. 2006

scrisorică de la Dalles

Cioc-cioc! aseară te-am aşteptaaat, şi n-ai veniiit... (mai ştii cântecul ăsta de la Cenaclu?)

S-a zis aşa: să facem curat în debara! Că subconştientul e opresat când e brambureală în debara. Putem ajunge să punem kg în plus din motive de dezordine cronică, de anarhie acolo. Şi se poate slăbi între 3-6 kg când lăsăm libera circulaţie între rafturi (plus şifoniere).

Şi la 2-3 ore să facem 3 respiraţii profunde, care să înceapă cu expir lent şi profund, apoi relaxăm, şi abia apoi inspirăm, şi nu tot aerul dintr-o dată, ci lent... Asta e tot ceva de genul: goliiim, ca să facem loc pentru inspir.

Zicea să ne dăruim simplificarea ca aranjare de Sărbători... Să facem loc pentru lumina Naşterii de Crăciun...

Te pup cu dor!

PS Am mai aflat că Mario are şi o emisiune la radio, marţea, de la 10 seara, pe Radio Bucureşti.

Moni

14 nov. 2006

jurnal despre... obişnuit

Cosmin a primit ca temă de la şcoală să ţină, timp de o lună, un jurnal. Doamna le-a zis ca în zilele în care nu au ceva special de relatat să scrie: A fost o zi obişnuită. Ei bine, acest: A fost o zi obişnuită nu-mi dă pace. Deşi de un milion de ori am trăit senzaţia de zile obişnuite, tocmai de aceea cred că o zi obişnuită nu e deloc obişnuită, în sensul domestic şi domesticit. NOI devenim obişnuiţi, pentru că ne pierdem uimirea. Fiorul! Ar trebui să ne scriem în jurnal: Încă o zi în care am fost obişnuiţi... opaci...

31 oct. 2006

tapiserie/ the Offering of the Heart

azi-noapte eram în bucătărie, vedeam copacii îndoindu-se în vânt şi trăiam bucuria clară că sunt înăuntru. eram copilul interior al camerei. ca un bob de mazăre într-o păstaie...