darul

azi, m-am nascut

in bratele campiei

o miros,
ma linge

viata ma atinge,

sunt de-a ei


vie

firicel

preiau această moştenire:
fântâna

la răsărit,
întâlnesc firicelul de polen

al încântării

Mic tratat despre intalnire si dialog

"Era odata un animalut, galben, rotund, caruia ii lipsea o bucata. Suferea mult din aceasta pricina. De aceea a inceput sa caute, strigand peste tot: "Caut bucata care-mi lipseste". Pe soare, pe ploaie rece, pe ninsoare, cauta pana la epuizare. In cele din urma insa, intr-un fel sau altul, soarele se ivea intotdeauna. Intr-adevar, fiindca ii lipsea o bucata, nu se putea rostogoli foarte repede. Si astfel se oprea sa stea de vorba cu un viermisor, sa miroasa o floare sau sa priveasca un melc cum trece. Erau cele mai frumoase clipe din viata lui! A strabatut oceane si munti deschizand ochii si cantand: "Caut bucata care-mi lipseste." In sfarsit, intr-o buna zi a strigat: "Am gasit-o!".(...) In sfarsit, gasise. A plecat atunci rostogolindu-se. Dar, intrucat ajunsese perfect rotund si complet, viteza i s-a marit. Se rostogolea atat de repede, de repede, incat nu se mai putea opri sa stea de vorba cu viermisorul, sa miroasa o floare sau sa se minuneze de un fluture. Se rostogolea pe pamant vertiginos. Atunci l-a cuprins deznadejdea: "Toate imi lipsesc", a zis el. Si s-a oprit. A incercat sa cante, dar abia ingana, fiindca gura ii era plina. Un fluture s-a apropiat si l-a privit. Atunci el, foarte incet, s-a desprins de bucata care-l intregea. A pornit agale pe pamant cantand: "Imi lipseste o bucata, imi lipseste o bucata!". Atunci fluturele i-a vorbit, apoi melcul si floarea de pe marginea drumului."

(povestioara din carticica adorabila "Mic tratat despre intalnire si dialog" de Pierre Claverie - Editura Humanitas)

la un pret avantajos, gasiti cartea aici: https://www.libris.ro/mic-tratat-despre-intalnire-si-dialog-pierre-hum978-973-50-4860-0.html

^

femeie,

odihneste-te in jurul petalelor


odihneste-te

*

ninge

pe o cărare oarecare,
Tu mă apropii de Tine

alveola

locuiesc
in Munte

Muntele
naste Copilul

Copilul
renaste cuvintele

lumea

frigului

in unduirea copacilor care isi ascut foalele in adanc,
ma intreb daca mi-a fost vreodata cu adevarat foame
de Tine...

atatia fulgi de nea refuza sa mai cada in oras,
doar pentru ca suntem prea satui...
prea plini de noi...

maine imi voi lasa manusile acasa.
frigului hrana de viu
sa-i fiu