achimenes Misera

facă-se voia Ta nepătrunsă, acum când zorii zilei sunt pe drum

îi aştept, escaladând depărtările, expusă vântului din aval

~

micuţele floricele chiuie de bucurie: e ziuă iar!

Sus sa avem inimile!

Sus sa avem inimile,

asa cum si aici, Jos, in mocirla

aici, in subjosul cel mai cu bube

o aripa a ajuns Candva,

pe sub ape si mucegaiuri

nimic nu poate sa ma desparta de Tine!

tot spatiul, de Sus pana Jos, e traversat 

locuit

iubit

strapuns

si vindecat

de Tine...

incep sa am curajul sa traiesc si sa recunosc ca traiesc

aici jos cu ochii si inima acolo sus

si aici sus cu ochii si inima acolo jos

totul in toti cu Tine!

asadar,

Sus sa avem inimile,

oricat de Jos am fi,

caci Sus si Jos

si Jos si Sus

totul e noua adus

din Iubire

eu si tu

nu voi inceta niciodata sa alerg la Tine! chiar si cand voi inceta sa alerg spre Tine, voi fi cu Tine!
nu incetezi nicicand sa alergi la mine! chiar si cand sunt departe de Tine, Tu esti cu mine!

poate oare floarea?

poate oare floarea sa se dezica de Gradinarul ei?

primind in spatiul rotund o negura uite-atat de adanca,
sunt nevoita sa intru in desis.

de bunavoie ma gudur de petala si de spin, deopotriva.

nici prea de sus, nici prea de jos,

spun

da

din nou, floricica!

putine imagini/culori pe blogul meu in ultima vreme! trebuie sa remediez cumva!

copilul-floare

da, totul se desira. totul. in aceasta desirare, miscarea vietii alearga in puncte nestatice si adanci. mereu mai in adanc, desirarea intalneste zone ingrosate, care au mucezit in tesatura. ele cer putin mai multa atentie si perseverenta in a da drumul intregului proces.
ca un vanator iscusit, Viata ma loveste adanc in inima. nu rateaza inima mea. in sipetul cu 7 lacate, ca in tinutul cu 7 ape, ea, Viata, ma nimereste prin singura fisura din edificiul stramb, inaltat cu greu. in fisura aceasta doarme un copil, care se teme de lumina fara cusur. in fiecare cuta pe care o face, eu sunt invitata sa privesc.

si sa iubesc.

soarele cel mic

poate ca nu am acces la soarele cel mare, dar soarele mic seamana cu un rizom de achimenes! il ador cum coboara in pamant, mangaiat de palmele mele... si il ador cum rasare din marea cea neagra si pufoasa ca un trandafiras!...