poate oare floarea?

poate oare floarea sa se dezica de Gradinarul ei?

primind in spatiul rotund o negura uite-atat de adanca,
sunt nevoita sa intru in desis.

de bunavoie ma gudur de petala si de spin, deopotriva.

nici prea de sus, nici prea de jos,

spun

da

din nou, floricica!

putine imagini/culori pe blogul meu in ultima vreme! trebuie sa remediez cumva!

copilul-floare

da, totul se desira. totul. in aceasta desirare, miscarea vietii alearga in puncte nestatice si adanci. mereu mai in adanc, desirarea intalneste zone ingrosate, care au mucezit in tesatura. ele cer putin mai multa atentie si perseverenta in a da drumul intregului proces.
ca un vanator iscusit, Viata ma loveste adanc in inima. nu rateaza inima mea. in sipetul cu 7 lacate, ca in tinutul cu 7 ape, ea, Viata, ma nimereste prin singura fisura din edificiul stramb, inaltat cu greu. in fisura aceasta doarme un copil, care se teme de lumina fara cusur. in fiecare cuta pe care o face, eu sunt invitata sa privesc.

si sa iubesc.

soarele cel mic

poate ca nu am acces la soarele cel mare, dar soarele mic seamana cu un rizom de achimenes! il ador cum coboara in pamant, mangaiat de palmele mele... si il ador cum rasare din marea cea neagra si pufoasa ca un trandafiras!...

Magic Moment

ma ajunge din urma gandul,

ca un iepure ma ajunge,

că acelasi soare straluceste in toate...

candva, iti voi canta la saculetul de budozen acea melodie

pe care episcia Magic Moment o fredonează, chiar daca i-a trecut vremea

de floare...


Magic Moment, dragul meu, Magic Moment...

~

orice temnita poate inflori intr-o buna zi

Mosii de iarna

miros fiecare nume pe care Ti-l aduc...

ei sunt prada mea din padure si din camp, din zapada timpurie si dintre firele de cant,
ei sunt zestrea pentru care am fost chemata
si pe care ti-o aduc cu drag

ale Tale dintru ale Tale

acum, suntem gata sa ne strigi...
suntem cu totii aici

in palma Ta