¤::::¤

pe coasta abia trezită a muntelui,

episciile se ajutau una pe alta

să înflorească

(....)

respir

suficient de liniştit

pentru a te auzi în mine

_==_

cineva

ma tine totusi strans in brate -

 

vantul

~~v~~

... şi pentru că atât de des, ca dintr-un strat de ceaţă, mă prelingeam pe pământ din zborul meu jos, m-am gândit că dacă aş zbura mai înalt, avântându-mă fără frică spre soare, nu aş mai cădea înapoi. şi poate, aş descoperi libertatea, pur şi simplu libertatea şi frumuseţea lui zburând!...

`~`~`

iubesc episcia cu frunze ca mâlul

revărsare

... atunci am înţeles că trebuie să îi dau voie să fie Iubire!... atât gândesc în numele Lui şi mă perpelesc, atât cred că El o să judece lucruri şi situaţii aşa sau aşa, atât îi pun în cârcâ judecăţile mele, ca şi cum, vezi Doamne, aşa ar judeca El...şi pierd din vedere esenţialul... El este Grădinarul, este Mielul, este Izvorul! în toate există gingăşia Iubirii Lui... 

mulţumesc!

:::

oare cum am pierdut Strălucirea?