"Căsătoria este atât de luminoasă şi are un efect terapeutic atât de crud deoarece este singura relaţie care ne face să comunicăm cu adevărat cu noi înşine. Toate celelalte relaţii amoroase sau de prietenie ne permit eschive , fente, jocuri, abateri."

(citat din cărticica "Elogiul căsătoriei, al fidelităţii şi al altor nebunii..." - de Christiane Singer, apărută la Editura Ascendent)

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce construiesti te construieste!

*material primit prin e-mail de la Cristina*
Multumesc!

cărţi ale Maicii Siluana Vlad

Puteţi comanda cărţi ale Maicii Siluana, prin librăria Sophia,
aici

la Sfânta Liturghie

"Când mă duc la Sfânta Liturghie, merg să mă deschid lui Dumnezeu şi să înaintez spre El. Mă duc la El şi spre El cu toate ale mele. Când înaintez cu rugăciunile Sfintei Liturghii până în punctul când zicem: "Toată grija cea lumească să o lepădăm", la heruvic, mă încredinţez Lui, mă lepăd de mine şi de ale mele. Mulţi spun că atunci când te duci la biserică să-ţi laşi grijile acasă sau la uşă. Da' de unde! Ce, Dumnezeu vrea acolo găleţi goale? Nu! El ne aşteaptă zicând: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi". El ne aşteaptă cu toate necazurile noastre, cu toate grijile noastre. Nici un necaz nu-i mic. Toate necazurile noastre sunt primite la Dumnezeu, şi de-abia la heruvic, când se pregăteşte Parintele să iasă cu Cinstitele Daruri, atunci zicem: "Toată grija cea lumească să o lepădăm". Unde o lepădăm? Părintele a scos din prescură câte o firimitură pentru fiecare persoană din pomelnic, pentru mine şi toţi cei dragi ai mei, şi le-a pus acolo în jurul Agneţului şi vine cu ele (cu toată biserica adunată în jurul Mântuitorului, care va deveni Trupul Mântuitorului) şi ne adună grijile şi necazurile (unii Părinţi chiar ne ating pe creştet). Acolo să le lepădăm, Lui să i le dăm. Pentru că Părintele ia aceste părticele mici şi le pune în Sfântul Potir, unde este Sângele Mântuitorului, şi zice: "Curăţă, Doamne, cu Sângele Tău păcatele robilor Tăi". Acolo sunt toate păcatele şi grijile noastre. Noi trebuie să participăm la aceasta. Dacă tot stau în biserică, de ce să nu mă gândesc: "Doamne, am pus pe pomelnic pe mama mea bătrână şi bolnavă, pe Gheorghe care este bolnav, pe Emil care are examen, pe cutare care minte. Doamne, toate acestea ţi le dau Ţie, Tu vindecă-le!" Şi când vine Părintele şi îi cere lui Dumnezeu să ne pomenească pe fiecare, sunt acolo cu El, sunt acolo cu Cinstitele Daruri, sunt prezent mai adânc. Dacă nu trăiesc asta în Sfânta Biserică, sigur că de-abia mă mut de pe un picior pe altul şi abia aştept să plec acasă." - pg. 13-14
*fragment din cărticica Maicii Siluana Vlad "Meşteşugul bucuriei - Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi", Editura Agaton, 2007*
Mulţumesc!

întoarcerea acasă!

Bisericuţa de lemn de lângă Institutul Oncologic Fundeni

Măicuţa şi Pruncul ei!

Sfântul Nicolae, mare făcător de minuni!

Bucurie mare în familion! Bobocul s-a întors acasă! Tata, bunicul, Ţuşchi, pacientul Stancu Nicolae a ieşit din spital! Tumoarea e benignă, ce bine!!! Cât de bine e, Doamne, slăvit fie numele Tău de lumină! Am travesat clipe altfel, clipe de panică, de frică... eram parcă un animal în cuşcă, iar tata îmi părea un odor aşa preţios! Mi-a fost teamă că o să-l pierd, am vrut să fug cu el din spital!...O, Doamne! Atunci am alergat la Tine, în biserica Ta cea Bună, la Măicuţa Domnului, la sfinţii şi puterile Tale cereşti minunate. La Fundeni, lângă Institutul Oncologic, este o bisericuţă de lemn, iar icoanele de la altar sunt de înălţimea omului, şi poţi vorbi cu ele cum ai vorbi cu Prietenii Mirelui... e ceva aşa fără cuvinte!!!

Mulţumesc, sfinţii mei buni şi dragi!! Mulţumesc, dragul meu Sfânt Nicolae, că ţi-am şoptit la ureche, golită de tot: Te rog, ajută-mă!, iar cuvintele au alunecat în adâncul milostivirii tale!Mulţumesc, Măicuţă iubită, care din nou m-ai adăpostit sub veşmântul tău!

Mulţumesc, domnule Profesor Doctor Teodor Horvat, profesionist de elită şi Om cum rar întâlneşti, care a dat girul unei echipe medicale de aur în cadrul Clinicii de Chirurgie Toracică la Institutul Oncologic Fundeni! Mulţumesc, domnule doctor Mihnea Davidescu, pentru încurajările permanente şi zâmbetul-medicament!

Mulţumesc, oamenii mei dragi care ne-aţi fost alături, susţinându-ne, cu atâta caldură!

Mulţumesc, Părinte Lucian şi Măicuţă Siluana! Mulţumesc, Mario!

Tuturor, recunoştinţa noastră! ... de boboci fericiţi!...

"Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, însă minunat atunci când toate piesele sunt asamblate cum trebuie."

Steve Jobs

Animusic.com