frumoasa

cât de mult îmi place graţioasa captură a lui Ferdinando Scianna!

Darren Hayes / I Miss You

înşirate

continui şirul de restituiri simbolice... şirul, şiragul
spuneai tu, Jacques (Salome), că trebuie să ne fim fideli (nouă înşine) şi atenţi. eu zic că mă simt o mărgică şi adesea mă înfund şi nu mai alunec pe fir. viaţa atunci se uimeşte în mine, împotmolindu-se. aşa e perioada prin care trec acum. are un dop. un capac, care nici măcar nu are două-trei buline emailate, nici măcar nu e de inox. e un capac simplu, ordinar, şi în felul acesta poate e extra-ordinar. pentru că nu mă lasă să pun zorzoane. e nud capacul, iar sub el există un roi de furnici şi altul de albine. problema e că ele nu mai mişcă. iarna o fi de vină? vreun copil rău care le-a dat la cap? le-a lipsit ceva? hrana, apa, căldura
am realizat că multe, dar multe lucruri se petrec doar în mintea mea. ca într-un balon de săpun. da, eu în ultimii doi ani nu am călătorit cu dirijabilul, nici cu vreo maşină sofisticată, eu m-am plimbat în jurul lumii, al realităţii într-un balon de săpun. cu irizaţii uneori strălucitoare, alteori mă făceam că nu mă rănesc. şi aşa călătorind eu cu ochii închişi şi minunându-mă de cerul pe care mă învărteam, într-o zi (aşa încep compunerile lui Mih) balonul s-a spart. săpunul de micşunele s-a împrăştiat peste tot, lăsând în aer un miros discret. naiv, ar zice tot Mih în compunerea lui despre primăvară...
întrebarea mea: doi ani care s-au spart într-o clipă, unde s-au dus? nici n-au existat, aşa ar zice tăcerea. dar eu - dacă ţin la Anne, la Mo, la Nicole - trebuie să recunosc că ei au fost... ce a rămas după? Anne Mo Nicole

Într-o zi de iarnă, naiv, a ieşit din căsuţa sa Ghiocelul...
(Mih)

tot ea, draguta Alison

my Alison...

eu şi tu - de Martin Buber

am găsit pe net în format pdf cartea Eu şi tu, pagină cu pagină, a lui Martin Buber!!!! minunată!
o găsiţi aici !

firicel

zi de mărţişor!
primăvară dragă, umflă-ţi pânzele albe şi roşii!
corabia cu muguri să ne intre în port! cât ne-o dorim!

dar de marţişor azi, pentru voi, o pasăre desenată de Jacques Prevert şi trimisă din depărtări de draga Mo!

Ca să faci portretul unei păsări

Mai întâi pictezi o colivie
cu uşiţa larg deschisă,
apoi pictezi
ceva cât mai drăguţ
şi cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasăre;

pe urmă pui tabloul pe-un copac
într-o grădină,
într-un crâng,
într-o pădure
şi te ascunzi după copac
fără o vorbă
fără să te mişti…

Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani
până se hotărăşte.

Atunci nu te descuraja –
aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte
n-au nici o legătură
cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.

Când pasărea soseşte –
dacă soseşte –
păstrezi cea mai adâncă linişte:
aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
şi după ce a intrat
închizi uşiţa binişor cu pensula,

apoi
ştergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.

Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasăre pictezi dupa aceea
frunzişul verde şi răcoarea vântului,
pulberea soarelui,
foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,

apoi aştepţi ca pasărea să cânte…

Dacă nu cântă
e semn rău –
semn că tabloul nu e bun

dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
e semn că poţi semna.

Atunci îi smulgi o pană
binişor de tot
şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti.

(Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/index.html )