"Domnul iubeşte pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-şi cunoască neputinţa şi să se smerească, şi pentru smerenia lor să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase. Dacă cineva e chinuit mult de sărăcie şi de boală şi nu se smereşte, se chinuie fără folos. Dar cine se smereşte, acela va fi mulţumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru că Domnul e bogăţia şi bucuria lui, şi toţi oamenii vor fi uimiţi de frumuseţea sufletului său."
"Până când nu l-a cunoscut pe Domnul, Apostolul Pavel L-a prigonit, dar când L-a cunoscut, a străbătut lumea întreagă propovăduind pe Hristos."
"Întristările şi primejdiile i-au învăţat pe mulţi să se roage."
"Mândria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinţei. Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: "Doamne, dacă exişti, luminează-mă şi-Ţi voi sluji din toată inima şi din tot sufletul." Când Domnul te luminează, atunci sufletul tău simte pe Domnul; simte că Domnul l-a iertat şi îl iubeşte şi cunoşti aceasta din experienţă, şi harul Duhului Sfânt va da mărturie în sufletul tău de mântuirea ta şi atunci vei voi să strigi tare lumii întregi: "Cât de mult ne iubeşte Domnul!""
*din cărticica "Cuviosul Siluan Athonitul -Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei" - Editura Deisis*
Sfântul Siluan mă mişcă atât atât atât!
Sfântul Siluan mă mişcă atât atât atât!
