26 feb. 2007

filmele mele



astăzi sărbătoresc ceva. ceva ce s-ar putea să aflu că nu mai are rost, şi totuşi a trecut jumătate de an din

*

ieri dimineaţă Cos mi-a cântat un cântecel care suna aşa:

Hei, micuţule Pinky/Închide ochişorii/Stinge lumina/ Mâine ne vom juca din nou

*

în week-end am văzut filme pe rupte, BABEL mi-a plăcut cel mai mult. şi am tânjit din nou după PIANUL!! şi după FOLLOW ME, preferatul meu, cu Mia Farrow.

am fost cu puii după mărţişoare, am îngheţat sloi. mi-a plăcut grija lui Cos de-a alege mărţişoare pentru colegele lui. nu a vrut să ia pentru toate fetele la fel. mi-a zis:

- Fiecare e altfel, nu, mama?

2 comentarii:

  1. cum e babel? as vrea sa-l vad si eu. ceva imi spune ca e mai bun decit "the departed". in plus, inarritu mi se pare un tip inventiv si subtil.

    RăspundețiȘtergere
  2. e un pic straniu Inarritu, modul lui de a prezenta lumea e ca o tesatura care ai zice ca e fragila pana la destramare, dar - culmea - tocmai de aici pare sa-i vina forta! un fel de traversare a durerii, care in final denota un optimism al vietii... am mai vazut 12 de grame, de el. aceeasi senzatie

    RăspundețiȘtergere

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea