19 feb. 2007

aseară m-am uitat pe zone reality, era o emisiune cu un medic chirurg traumatolog cubanez, refugiat în State. a spus o chestie care îmi răsună şi acum în minte: sângele e o substanţă poetică. poate că talasemia mea are nevoie în compensare de poezie, poate de aceea văd viaţa ca pe o poezie, o continuare a unui sânge care curge şi aduce oxigen, vibraţie, lumină... vine şi pleacă, în circuitul lui neobosit...
¤
Mih mi-a zis aseară, după masă:

- Sărut mâna pentru masă, domniţo!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu